Obiceiul autorităților locale de a finanța integral serbările câmpenești sau zilele orașelor, dublat de așteptarea publicului de a consuma „gratuit” actul artistic, a creat în timp o relație dezechilibrată între artiști și publicul lor. Nu mai este un act cultural, ci o monedă depreciată în relația tranzacțională dintre autorități și contribuabili.
Actuala criză a deficitului excesiv a tăiat multe dintre aceste bugete, unele chiar integral. Poate că, odată cu retragerea valului cu care ne-am obișnuit în trecut, avem spațiul necesar pentru a ne uita și altfel la acest fenomen. Deși la o primă vedere este o problemă, poate fi și oportunitatea unui moment de schimbare beenefică a modelului anterior. De la un serviciu public la un produs cultural valorizat în care fiecare contribuie măcar puțin, însă o face cu convingere și asumare.
Prețuirea culturii și artiștilor
Un model diferit:
- Context: tăieri bugetare evenimente culturale
- Oportunitate: schimbarea modelului
– de la serviciu public „gratuit”
la produs cultural valorizat
mix contribuții din convingere + asumare
Realitatea este că nu apreciem ceea ce obținem fără niciun efort. În contextul expunerii gratuite și involuntare, respectul față de munca artistică s-a erodat, iar legătura autentică dintre public și artist s-a diluat. Cultura este o parte esențială în construirea și menținerea imunității morale a unei societăți. Însă pentru a-și îndeplini rolul este nevoie ca toate părțile să fie direct investite.
Prețuirea culturii și artiștilor
Un model diferit:
- Realitatea: nu apreciem ce obținem „gratuit”
- Consecințe:
– erodarea respectului pentru cultură
– diluarea relației dintre public și artist - Cultura = esențială imunității morale a societății
- Soluția: toate părțile sunt direct investite
Paradoxal, implicarea publicului în finanțarea evenimentelor culturale are și avantaje. Acestea se pot dezvolta independent de posibilitățile bugetare care pot varia. Autoritățile pot cofinanța un număr mai mare de proiecte artistice cu un buget mai redus. Afacerile locale au motivația să se implice și să construiască o prezență notabilă în comunitate. Organizatorii pot atrage voluntari și donații prin care să susțină și adauge valoare pentru cei care au decis că vor să trăiască acea experiență.
Prețuirea culturii și artiștilor
Avantaje:
- Dezvoltare autonomă
- Cofinanțare redusă
=> mai multe proiecte cu mai puțini bani - Sponsorizări afaceri locale
- Voluntari și donații
Oamenii își manifestă onest evaluarea prin participarea inclusiv financiară la tipul de evenimente care simt că într-adevăr le hrănesc spiritul. Toți conștientizăm că prezența culturii nu este un dat, ci un efort comun care merită făcut. Artiștii își recâștigă o relație directă cu publicul lor. Iar autoritățile pot investi bugetul în dezvoltarea infrastructurii necesare artiștilor și proiectelor lor. Astfel am putea crea un mediu propice și sustenabil pentru cultură și artiști.
Prețuirea culturii și artiștilor
Avantaje:
- Oamenii investesc financiar în proiect
- Conștientizăm relevanța culturii și artiștilor
- Artiștii se concentrează pe relația cu publicul
- Resurse bugetare disponibile
=> dezvoltare infrastructură culturală
Această contribuție nu este doar o chestiune financiară, ci una de atitudine. A plăti pentru un spectacol înseamnă a recunoaște valoarea muncii artistului și importanța culturii în viața fiecăruia dintre noi. Experiența este diferită: ceea ce plătești apreciezi mai mult, iar ceea ce primești gratuit riști să tratezi cu indiferență. Prezența nu este motivată de intenție, ci o inerție de proximitate care ratează tocmai esența actului cultural.
Prețuirea culturii și artiștilor
Avantaje:
- Plata unui bilet:
– schimbă atitudinea + experiența
– recunoaște valoarea artistului
– conștientizează importanța culturii - Diferența:
gratuit = indiferență
plătit = apreciere
Nu întâmplător se spune că „ce e gratuit este, de fapt, scump” — costul real fiind pierderea conexiunii și conștientizării importanței culturii. Nu este un lux dispensabil, ci parte din nevoia noastră fundamentală de a găsi sens în viață și a ne procesa emoțiile. Fiecare artist în felul său creează experiențe unice prin care ne regăsim umanitatea și bucuria vieții, în ciuda greutăților și îngrijorărilor cotidiene inerente. Iar aceste nevoi există indiferent de „posibilitățile bugetare”.
Prețuirea culturii și artiștilor
Costul gratuității:
- Pierderea conexiunii
- Uitarea nevoilor culturale
– găsirea sensului
– procesarea emoțiilor
– regăsirea umanității
+ bucuriei vieții
O astfel de abordare ar construi un întreg ecosistem care poate susține manifestările artistice și în vremurile mai austere, fiind un punct de conexiune și colaborare a comunității în care fiecare se regăsește și contribuie la ceva valoros și prețuit ca atare de noi toți. Nu mai este ceva ce ni se dă sau nu, fie că ne regăsim sau nu, în funcție de situația bugetului local. Devine ceva la a cărei materializare am contribuit împreună, care depinde de voința și implicarea noastră și ceva special care ne oferă o profundă împlinire.
Prețuirea culturii și artiștilor
Un model diferit:
- Ecosistem cultural
– colaborarea comunității
(oameni, companii, organizații)
– reușite comune
(„produse” culturale relevante)
– independență bugetară
(nu dispar când bugetele se reduc)
Avem nevoie de mai multă cultură ca oricând. Cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât mai mult avem nevoie să ne hrănim sufletul. Însă este important să repunem relația dintre artiști și publicul lor în locul meritat al intenției, asumării și implicării.
Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare vom reveni cu noi teme veridice. Până atunci vă doresc multă sănătate!