Am vorbit în ultimele episoade despre importanța educației, dar și despre meritocrație. Formarea copiilor nu poate fi redusă la memorarea unui set de materii. Au nevoie de abilități, obiceiuri, valori și principii. Au nevoie de un parcurs al dezvoltării personale pentru a deveni adulți responsabili, competenți și bine adaptați vremurilor pe care le vor trăi.
Știința avansează rapid și cere modificarea concepțiilor și practicilor cu care abia ne obișnuisem. Copiii noștri vor trăi într-un ritm și mai intens de atât. Prin urmare, învățarea și adaptarea continuă nu mai sunt atuuri personale, ci condiții pentru supraviețuire. Contextul în care ne trăim viețile se schimbă în permanență și nu avem opțiunea de a ignora redefinirea realității înconjurătoare. Mai ușor de spus, mai greu de făcut.
Învățăm să învățăm mereu
Nevoia adaptării rapide:
- Știința avansează
- Concepțiile se modifică
- Practicile se schimbă
=> instrumente de supraviețuire:
învățare continuă
+ adaptarea permanentă
Învățarea continuă presupune mai întâi de toate să înțelegem ce vizionăm, citim sau auzim. Nu cuvintele în sine, ci înțelesul și relevanța lor pentru propria viață.
Învățăm să învățăm mereu
Învățarea continuă:
- Înțelegem ce vedem, citim, auzim
- Identificăm relevanța
- Le aplicăm în viețile noastre
Informațiile pot fi resurse uimitoare pentru succes, însă doar dacă le putem pune în context, analiza, sintetiza, procesa, personaliza nevoilor noastre și aplica în viața de zi cu zi. Aceste abilități nu apar în mod spontan, ele necesită un program de antrenament riguros de la vârste fragede. Bineînțeles, în fiecare etapă de creștere, o versiune adaptată nivelului copiilor.
Învățăm să învățăm mereu
Accesul la informații
- Resurse uimitoare
dacă știm să le punem în context - Procesul:
analiză, sinteză, procesare,
personalizare, aplicare - Condiție obligatorie:
antrenament riguros
Învățarea continuă mai presupune și deschiderea către informații noi. Însă discernământul pentru a evalua corect calitatea acestora este esențial. Copiii din ziua de azi sunt supusâși unor avalanșe de informații. Vrac. Nefiltrate. Accesul nelimitat și instant la conținut este o sabie cu două tăișuri. Dacă nu ai criteriile necesare pentru a face diferența între informații solide și dezinformare, foarte ușor poți deveni o victimă a manipulărilor.
Învățăm să învățăm mereu
Esențial e discernământul
- Evaluarea corectă a calității
informațiilor - Abilitatea de a face față
avanșei de informații - Criteriile pentru a diferenția
între adevăr și dezinformare
Practic vorbim despre o suită întreagă de instrumente necesare copiilor pentru a decide calitatea și relevanța informațiilor la care sunt expuși. Cum să verifice sursa informației, motivațiile din spatele acesteia. Cum să compare această informație cu altele deja cunoscute. Cum să-și calibreze propria opinie căutând argumentele pozițiilor diferite. Care sunt implicațiile etice și morale din spatele acestora. Cum vor putea integra sau aplica acea informație în propria viață.
Învățăm să învățăm mereu
Instrumente necesare
- Verificarea sursei
+motivațiile acesteia - Compararea mai multor
surse/puncte de vedere - Cântărirea argumentelor diferite
- Implicațiile etice și morale
- Aplicabilitate
Fără toate aceste ingrediente nu avem cum să trecem la următorul nivel: rezolvarea problemelor. Și aici avem nevoie de instrumente specifice. Cum să identifice cauzele unei situații. Cum să prioritizeze diferitele tipuri de efecte. Cum să formuleze posibile soluții conectând informații din domenii diferite. Cum să le testeze și cum să decidă care dintre ele este cea mai eficientă.
Se formează aceste abilități în școlile românești astăzi? Sunt acestea prioritățile care guvernează sistemul de educație din prezent? Mai avem suficienți profesori capabili să livreze copiilor aceste componente esențiale dezvoltării lor?
Învățăm să învățăm mereu
Rezolvarea problemelor
- Identificarea cauzelor
- Prioritizarea efectelor de gestionat
- Formularea de posibile souții
- Testarea eficienței
Scopul anilor de școală nu este „10 pe linie”, ci dobândirea acestor abilități de bază pentru tot restul vieții. Dacă toată energia copiilor este cheltuită memorând kilometri de comentarii literar, aceștia vor lua note mari, însă îi condamnăm la analfabetism funcțional. Problema este că întreg sistemul de recompense și pedepse, atât pentru elevi cât și pentru profesori, are la bază fix acest „10 pe linie”.
Învățăm să învățăm mereu
Scopul educației
- NU „zece pe linie”
- Ci dobândirea abilităților de bază
necesare pentru tot restul vieții
Și încă o dată ajungem la problema asumării responsabilității. Cine ar trebui să facă aceste reforme? Cine va fi dispus să plătească costul schimbărilor? Sper să realizăm că suntem deja de mulți ani în situația în care costul inacțiunii este mult, mult mai mare decât efortul de a începe schimbarea. Fiecare dintre noi are un rol și o responsabilitate față de starea educației în prezent și cum va funcționa ea în viitor.
Învățăm să învățăm mereu
Cum unde începem
- Cine își asumă responsabilitatea?
- Cine va face aceste reforme?
Cine va plăti costul schimbărilor?(!) Fiecare dintre noi are un rol
și o responsabilitate
Și mai există o regulă extrem de nocivă în sistemul de învățământ romanesc. Este finanțarea „per capita”. Un fel de a spune, pentru că în realitate accentul nu se mai pune pe calitatea educației și pe exigență, ci de foarte multe ori pe a lăsa ștacheta pretențiilor cât mai jos, să avem suficienți absolvenți, deci finanțare și pe viitor.
Depinde, așadar, numai de noi dacă sistemul educației va fi un aliat sau sursa problemelor. Momentan cu siguranță suntem în a doua situație. Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!