Dacă în episoadele precedente am vorbit despre cele 7 roluri pe care le putem atribui AI în mod productiv pentru rezultatele obținute, astăzi vă propun să discutăm despre cele trei niveluri ale delegării de sarcini către AI: „Fă pentru mine”, „Ajută-mă să înțeleg” și „Ajută-mă să decid”.
Primul nivel este, „Fă pentru mine” și aici putem delega mult. Îi spunem să caute, să compare, să calculeze, să transforme sau să organizeze. Omul stabilește obiectivul și verifică rezultatul, dar nu există niciun motiv să refacă manual o sarcină pe care AI o poate executa mai repede.
Ce, cât și cum putem delega către AI
1. „Fă pentru mine”
- Sarcini: caută, compară, calculează,
transformă, organizează - Omul: stabilește obiectivul
+ verifică rezultatul (funcționalitate) - AI-ul: execută sarcina
La nivelul următor, „Ajută-mă să înțeleg”, relația se schimbă. Nu mai vrem doar rezultatul. Vrem să înțelegem de ce două metode conduc la rezultate diferite, ce spune un studiu, care sunt ipotezele unui model, ce argumente există de ambele părți sau ce anume nu am observat într-o problemă. Aici apare probabil una dintre cele mai importante contribuții ale AI: nu ne înlocuiește inteligența, ci ne poate mări capacitatea de a înțelege.
Ce, cât și cum putem delega către AI
2. „Ajută-mă să înțeleg”
- Sarcini: de ce…, ce implicații…,
cum au ajuns la rezultatul…
care sunt argumentele celorlalți… - Omul: stabilește tema
+ evaluează propunerea AI-ului - AI-ul: ne extinde înțelegerea
Ultimul nivel, „Ajută-mă să decid”, este cel în care trebuie să păstrăm cea mai clară delimitare între ajutor și delegarea judecății. AI poate organiza alternativele, poate explica riscurile, poate identifica consecințe, poate căuta informații și poate pune sub semnul întrebării presupunerile noastre. Dar, pe măsură ce consecințele deciziei cresc, ultimul cuvânt trebuie să rămână tot mai clar la om și, atunci când este cazul, la profesionistul care își asumă răspunderea pentru opinia sa.
Ce, cât și cum putem delega către AI
3. „Ajută-mă să decid”
- Sarcini: găsește alternative, explică riscuri,
identifică consecințele…
testează argumentele mele… - Omul: nu deleagă judecata
ci verifică dacă i-a scăpat ceva - AI-ul: ne asistă în verificare
Însă, în orice interacțiune cu un AI, și înainte de a accepta un răspuns, ar trebui să ne punem două întrebări. Cât de ușor pot verifica acest răspuns? Și ce se întâmplă dacă este greșit? Cu cât rezultatul AI este mai ușor de verificat și consecințele unei erori sunt mai mici, cu atât îi putem delega mai mult. Cu cât rezultatul este mai greu de verificat și consecințele unei erori sunt mai mari, cu atât AI trebuie să treacă din rolul de executant în cel de asistent al judecății umane.
Ce, cât și cum putem delega către AI
Întrebări fundamentale
- Pot eu verifica acest răspuns?
- Care sunt consecințele dacă e greșit?
(!) pot verifica + consecințe mici = putem delega AI
nu știm să verificăm + consecințe mari = nu delegăm către AI
Dacă îi cer AI să găsească o piesă pentru un aparat, verificarea este simplă, iar riscul redus. Dacă îi cer să identifice sursele pe care îmi construiesc un articol profesional, trebuie deja să le deschid și să le verific. Dacă îi cer să analizeze valoarea unei companii, trebuie să verific datele, ipotezele, modelul și raționamentul.
Ce, cât și cum putem delega către AI
Exemple
- „Găsește o piesă pentru…”
= verificare simplă (funcționează/nu), risc redus (preț mic) - „Identifică sursele articolului…”
= obligatoriu vom consulta și verifica sursele - „Calculează valoarea companiei”
= obligatoriu vom verifica datele, ipotezele, modelul, raționamentul
Iar dacă discutăm despre un diagnostic sau alte decizii cu consecințe majore, pragul de verificare trebuie să fie cu totul altul. Elementul comun oricăreia dintre situații este abilitatea utilizatorului de a formula sarcini pentru AI și de a evalua calitatea răspunsurilor acestuia. Iar acolo unde nu putem face asta, este în interesul nostru să apelăm la specialiști. AI poate fi doar o sursă care să ne ajute să înțelegem mai bine problema și să identificăm mai clar profesioniștii de care avem nevoie.
Ce, cât și cum putem delega către AI
Cum evaluăm situațiile
- „Interpretează diagnosticul…”
= verificare imposibilă > contactăm specialistul - Competența noastră = cheia evaluării
> formulare prompt + evaluare răspuns - Dacă nu avem competențe
=> încercăm să înțelegem mai bine
+ contactăm specialiștii
Și pentru că am discutat pe îndelete despre capacitatea AI de a greși, ar fi corect să admitem că nu doar AI-ul greșește. Noi toți greșim. Problema nu este că greșim, ci lipsa exercițiului de a ne uita critic la propriile convingeri. Și acesta e și motivul pentru care prompt-urile noastre pot trimite AI-ul într-o destinație greșită din start. AI-ul este un ciocan. În mâinile unui meșter priceput și experimentat care cântărește atent rezultatul fiecărei lovituri – capabil să creeze o minunăție care inspiră generații întregi. În mâinile unui nepriceput neștiutor, dar sigur pe el pentru că nu știe ce nu știe – capabil de distrugeri catastrofale.
Ce, cât și cum putem delega către AI
Toți greșim
- AI greșește
- Oamenii greșesc
- Importanța gândirii critice
- AI este un instrumente
– îi mâini pricepute = valoros
– în mâini nepricepute = potențial catastrofal
Și ar fi util să ne clarificăm – și nouă și AI-ului – de fiecare dată care dintre cele 7 roluri discutate în episoadele anterioare atribuim interacțiunii – executant, documentarist, analist, consilier, interlocutor, coautor sau adversar intelectual. Cu cât ne va fi mai clar – cu atât îl vom folosi mai eficient.
Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare vom reveni cu noi teme veridice. Până atunci vă doresc multă sănătate!