S-a discutat în această perioadă mult despre educație – din păcate, în contextul tăierilor bugetare. Însă, și de data aceasta, am uitat de obiectivul educației – formarea următoarelor generații pentru succes și prosperitate prin cunoștințe și abilități dobândite în anii de școală.
Realitatea este dramatică: 19% dintre tinerii români nici nu muncesc, nici nu merg la școală și nici nu urmează cursuri de formare sau calificare. Media UE este de aproximativ 11%, cu țări precum Olanda, Suedia, Germania sau Portugalia chiar sub acest nivel. La noi peste 500.000 de tineri astăzi nu au nicio idee despre ce fel de viitor își pot construi în România.
Cum am pierdut +500.000 de tineri
Realitatea
- 19% dintre tinerii români (15-29 ani)
NU muncesc, nu învață, nu se califică - 11% media UE
- Alte țări: Olanda = 4,8%, Suedia = 5,7%,
Malta = 7,5%, Slovenia = 7,8%
Luxemburg = 8,5%, Irlanda = 8,5%
Danemarca = 8,6%, Germania = 8,8%, Portugalia = 8,9%
Sursa: Eurostat, „Situația tinerilor în Uniunea Europeană” (raport 2024)
Este ușor să dăm vina pe tineri – că nu sunt pregătiți, că nu vor să muncească, că au pretenții prea mari. Sau pe părinți că nu i-au educat „bine”. Vă propun să ne uităm cu mai mare atenție la cum am ajuns aici pentru că nu ne permitem să pierdem peste 500.000 de tineri doar pentru că e mai ușor să-i blamăm pe alții decât să punem umărul noi înșine la ieșirea din impas.
Cum am pierdut +500.000 de tineri
Blamul
- „Nu sunt pregătiți”
- „Nu vor să muncească”
- „Au pretenții prea mari”
- „Părinții nu i-au educat bine”
(!) peste 500.000 de tineri astăzi
nu par să aibă nici prezent, nici viitor
În primul rând reforma sistemului educațional nu mai poate fi amânată. Toate problemele mari necesită remediere acum. Fie că vorbim despre abandonul școlar, accesul la educație sau calitatea profesorilor și programelor de studiu – toate sunt urgente. Știm cauzele, știm soluțiile, avem nevoie ca specialiștii să fie lăsați să le pună în practică.
Cum am pierdut +500.000 de tineri
1. Rezolvarea urgențelor
- Abandonul școlar
- Accesul la educație (!rural)
- Calitatea profesorilor
- Calitatea programelor de studiu
(!) Specialiștii să fie lăsați să le rezolve
În al doilea rând avem nevoie să renunțăm la mentalități toxice. Educația nu este un sistem închis de laborator, ci un antrenament pentru viața reală. Fiecare zi de școală, fiecare materie, fiecare lecție trebuie să aducă cunoștințe și abilități care îi vor ajuta pe copii să obțină succesul – în sănătatea lor, în bugetul lor, în domeniul și meseria pe care și le vor alege.
Cum am pierdut +500.000 de tineri
2. Noi mentalități
- Antrenament pentru viața reală
> valori, gândire, cunoștințe
> obiceiuri, abilități, experiențe
> sănătate, buget, profesie - Fiecare zi/materie/lecție
> cunoștințe + abilități
>> antrenament pentru succes
În al treilea rând n-avem voie să irosim talentele copiilor. Fiecăruia i se potrivește altceva – pentru unii studii profesionale, tehnologice sau vocaționale, pentru alții studii universitare, cercetare și inovație. Toate sunt la fel de importante. Toate sunt necesare societății și economiei. Toate contribuie la PIB-ul țării. Important este să nu ratăm viitorul copiilor din cauza unor experiențe educaționale care îi îndepărtează fix de meseriile care li s-ar potrivi.
Cum am pierdut +500.000 de tineri
3. Valorificarea talentelor
- Personalizare în funcție de talente native
– învățământ profesional, tehnologic, vocational
– studii universitare, cercetare, inovație - Toate sunt la fel de importante
- Toate sunt la fel de necesare
- Toate contribuie la PIB-ul țării
Și avem nevoie să oferim copiilor hărți pentru a înțelege cum transformă studiile într-o viață profesională care le oferă satisfacție personală și siguranță financiară. Deci să creăm mecanisme prin care să identificăm și hrănim abilitățile native. Apoi să creăm parcursuri educaționale optimizate pentru fiecare prin care să le asigurăm tranziția de la teorie la practică, de la un talent la o meserie, de la cunoștințe la prosperitate.
Cum am pierdut +500.000 de tineri
4. Hărți educație > profesie
- Hartă de parcurs
– de la studii (cunoștințe, abilități)
– la profesie (satisfacție personală, siguranță financiară) - Identificare + dezvoltare abilități native
- Parcursuri educaționale optimizate
- Facilitată tranziția de la
teorie > practică, talent > meserie, cunoștințe > prosperitate
Se presupune că educația de stat este marele egalizator de șanse în societate. Altfel spus, un sistem care ajută copiii să depășească mediul în care s-au născut, mai ales cei care nu au resurse suplimentare activității de la clasă. Anii de școală ar trebui să producă beneficii palpabile – pentru copii, pentru familiile lor, pentru comunitatea și societatea lor și a noastră. Căci dacă nu sunt beneficii, alternativa este că produce distrugeri.
Cum am pierdut +500.000 de tineri
5. Rolul educației
- Educația de stat
= marele egalizator de șanse
(sau marele distrugător…) - Depășirea mediului în care s-au născut
(!) în lipsa resurselor suplimentare - Produce beneficii palpabile (sau distrugeri palpabile)
> pentru copii, familiile lor, comunitate >>> societate
Faptul că peste 500.000 de tineri nu sunt integrați în economie ar trebui să motiveze toate instituțiile abilitate astăzi să ia măsurile pe care le tot discutăm de zeci de ani.