Vorbim despre educație fiind de multe ori captivi propriului mediu. Probabil urban, probabil venituri medii sau chiar superioare. Însă atunci când analizăm educația din România ar fi benefic să ne reamintim că este un sistem național. Și de asemenea, educația ar fi ideal chiar să reprezinte marele egalizator de oportunități pentru copii, indiferent în ce mediu s-au născut sau la ce școală au mers.
Analizele de specialitate indică o diferență clară de performanțe între școlile de oraș și cele de la sat. Bineînțeles, diferențe sunt și între orașele mai mari și cele mai mici, între cartierele mai bogate și cele mai sărace, uneori chiar și între două școli de pe aceeași stradă. Însă comparația dintre urban și rural este cel mai ușor exemplu pentru a înțelege problema.
Educația – marele egalizator
Realitatea curentă
- Diferențe de performanță între școli
– orașe vs. sate
– orașe mari vs. orașe mici
– cartiere bogate vs. cartiere sărace
Cauzele sunt multiple: situația copiilor, școlilor, profesorilor și sistemului în sine. Mai mulți copii care trăiesc în condiții de vulnerabilitate socio-economică, atitudini diferite față de importanța școlii, capacitate redusă a părinților de a oferi ajutor copiilor la învățat, dar și responsabilități crescute în gospodărie. Apoi școlile sunt mai slab dotate, uneori greu accesibile și cu lipsuri de tot felul.
Educația – marele egalizator
Cauze diferențe: copii, școli, profesori, sistem
- Contextul copiilor
– vulnerabilitate socio-economică
– atitudini diferite
– ajutor redus la teme acasă
– responsabilități crescute în gospădărie - Contextul școlilor
– mai slab dotate
– uneori greu accesibile
– lipsuri de tot felul
În cazul profesorilor, nivelul de pregătire, formare continuă, motivație și implicare este mai redus. Bineînțeles, sistemul în sine nu funcționează și nu integrează soluții eficiente pentru toate aceste probleme.
Educația – marele egalizator
Cauze diferențe: copii, școli, profesori, sistem
- Contextul profesorilor
– nivel de pregătire redus
– nivel motivație & implicare reduse
– nivel de implicare redus - Contextul sistemului
– lipsa soluțiilor eficiente
Bineînțeles, există și excepții. Însă ele nu remediază problema evidentă: educația, nu doar că nu reușește să fie marele egalizator de oportunități pentru copii, dar adâncește diferențele între cei născuți într-o comunitate puternică comparativ cu cei din zone defavorizate. Mai trist este că în trecut lucrurile nu erau chiar așa. În mediul rural se găseau frecvent dascăli care reușeau să cultive talentele copiilor și aceștia mergeau mai departe la liceu și facultate cu rezultate remarcabile.
Educația – marele egalizator
Excepțiile
- Există, cu siguranță
- Dar nu rezolva problema
- Educația nu este marele egalizator
de oportunități pentru copii - Educația pare că adâncește
diferențele de șansă între copii
Nevoia de a reconstrui educația pentru a fi cu adevărat un egalizator de oportunități la nivel național este mai mare ca oricând. Nicio națiune nu își permite să irosească talentul copiilor. Fie că este rar și strălucitor sau mai des întâlnit și licărește frumos, fiecare copil este esențial pentru mai binele nostru, al tuturor. Ușurința cu care acceptăm să pierdem copii în sistemul educațional, fie prin abandon, fie prin rezultate slabe, este de neînțeles pentru o societate civilizată.
Educația – marele egalizator
Importanța reconstrucției
- Nu ne permitem irosirea talentelor copiilor
- Succesul copiilor este esențial viitorului nostru
- Pierderea copiilor în sistemul educațional
(abandon, rezultate slabe)
= inaaceptabilă
În urmă cu 100 de ani, dascălii din satele românești se luptau cu părinții pentru a-i convinge că școala este mai importantă decât munca la câmp, măcar pentru câteva ore pe zi. Chiar dacă acei copii aveau acces doar la 7 clase și urmau să rămână în acel sat pentru întreaga viață, dascălii se asigurau că în acei 7 ani de școală copiii primeau o bază solidă pentru a-și descurca viețile cu succes. În 2023 pare că sistemul nu are nicio grijă pentru ratele îngrozitoare de abandon școlar și analfabetism funcțional.
Satele românești mor, încet dar sigur. Tinerii pleacă – fie la oraș, fie în străinătate. Pentru că atunci când lipsesc oportunitățile educaționale pentru copii, lipsesc oportunități și pentru adulți. Educația ar trebui să ofere copiilor noi perspective, orizonturi, concepte. Apoi ei devin agenți de transformare acasă. Și astfel se asigură progresul în comunitate. Având oportunități educaționale, ei vor crea oportunități sociale și economice când devin adulți.
Educația – marele egalizator
Deteriorarea satelor românești
- Tinerii pleacă (la oraș, în străinătate)
- Când lipsesc oportunitățile educaționale
=> lipsesc oportunități și pentru adulți - Educația oferă noi perspective, orizonturi, concepte
- Tinerii sunt agenți de transformare acasă
=> progresul în comunitate - Oportunități educaționale
= oportunități sociale și economice
Fără oportunități, tinerii pleacă. Și odată cu ei, dispare oportunitatea de a moderniza acel loc. Poate de aceea agricultura de subzistență rămâne majoritară în România. Nu reușim să valorificăm o țară atât de frumoasă pentru că tinerii pleacă. Nimeni nu va rămâne într-un loc care nu oferă perspectiva succesului. Mai ales că educația nu este singura cenușăreasă de la sat. Avem deficiențe și la servicii medicale, și la infrastructură, și la alte sisteme esențiale unei vieți trăite decent.
Educația – marele egalizator
Deteriorarea satelor românești
- Tinerii pleacă
=> dispare oportunitatea modernizării - Oamenii nu rămân acolo unde
nu există perspectiva succesului - Deficiențe extinse: servicii medicale,
infrastructură, alte sisteme esențiale vieții
Poate ar fi o idee bună să avem o zonă de personalizare a educației prin care profesorii pot aduce în clasă acele informații și abilități de care copiii au nevoie în mediul în care trăiesc. Poate aducem periodic studenți buni pentru cursuri speciale prin care pot împărtăși cunoștințe și idei noi din domenii relevante.
Educația – marele egalizator
Personalizarea educației
- Informații și abilități relevante mediului
- Cursuri speciale ținute de studenți
cunoștințe & idei noi din domenii diferite - Proiecte practice pentru inspirație
Poate creăm proiecte practice care să inspire copiii în a-și vedea lumea cu alți ochi. Poate organizăm corespondențe cu copii de la sate din alte țări pentru a-și împărtăși experiențele. Poate aducem specialiști din zone diferite care le pot deschide mintea către noi tehnologii, metode și strategii pentru a-și face viața mai bună.
Investiția în oportunitățile educaționale ale tuturor copiilor noștri este o condiție pentru a avea un viitor. Nu este despre a face vreo favoare cuiva, ci despre a ne conserva șansa noastră comună de a exista și mâine. Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!
—
Provocările prezentului:
- Despre a fi autentic
- Antrenamentul perseverenței
- Pericolul recompenselor imediate
- Echilibrul meritocrației
- Puțin bine nu e bun. Meritocrația la Stat
- Ecuația meritocrației
- Cum ne pierdem sau câștigăm viitorul
- Mediu neprietenos antreprenorilor
—
Leadership:
- Omul – ființă socială
- Cea mai bună utilizare a oamenilor
- Majoritatea tăcută
- Împăratul este gol
- Salvarea este în unitate
- Unii și alții. În gardă sau în gard.
- Omul (ne)potrivit la locul (ne)potrivit
- Gândirea tribală
- Puterea consensului
- Comparația. Invidie sau Inspirație
- Echilibrul si dezechilibrul
- Clepsidra vieților noastre