Nu pentru că realitatea îl susține. Ci pentru că metoda a fost dusă acolo.
Comparabile există. Dar nu sunt relevante. Diferențe prea mari. Ajustări prea multe. Ipoteze prea forțate.
Și, la final, totul pare coerent. Dar este construit. Nu descoperit.
În astfel de cazuri, abordarea prin piață nu mai validează valoarea. O confirmă.
Diferența pare subtilă. Dar este esențială.
Pentru că evaluarea nu ar trebui să plece de la un rezultat și apoi să caute susținere. Ar trebui să plece de la realitate. Și să ajungă la un rezultat.
În evaluare, metoda nu este un instrument de justificare. Este un instrument de înțelegere.
Ati întâlnit situații în care rezultatul părea „prea bine construit”?