Distanțarea socială este o noțiune utilizată frecvent în ultimele luni. Dar cred că trebuie să ne aplecăm mai atent asupra acestei sintagme, pentru că, din motive medicale, noi dorim de fapt o distanțare fizică pentru siguranță, nicidecum o distanțare socială, dimpotrivă, chiar avem nevoie de solidaritate socială mai mult ca niciodată.
Deci distanțare socială nu este același lucru cu distanțare de siguranță.
În toată această perioadă de stat în case, fiecare și-a cules informațiile din mediul preferat – TV, social media, informații de la noi, citind doar titlul sau chiar și conținutul. Unii au citit si surse direct din sau din străinătate. Atenția fiecăruia a fost captată de informațiile cu care rezona.
Unii sunt adepții statului în casă, al măștii și al prevenției în general. Alții, la partea opusă, contestă existența virusului și toate măsurile care au venit la pachet cu acesta. Fiecare a luat din sursele de informare ce i s-a potrivit propriei credințe și a dat „ignore” la orice altceva.
Am sesizat alte două extreme. Una este a optimiștilor netulburați, care văd numai binele în față, cu lăudarea tuturor măsurilor luate de autorități, cum stăm noi mai bine față de Spania la total decese și față de Ucraina la total vindecări, sau câte IMM-uri s-au înscris la programul IMM Invest – programul care va salva economia, desigur. Cealaltă extremă este a criticilor care văd numai rău și greșit, condamnă tot ceea ce fac autoritățile, previziuni apocaliptice despre sărăcie, foamete, cea mai mare recesiune din istoria umanității, noul val de pandemie din viitorul apropiat sau chiar apariția unui alt nou virus.
Și ei aderă la informațiile care le confirmă crezul și ignoră toate celelalte argumente, nuanțe sau variante. Totul sau nimic, cu noi sau împotriva noastră, zero dialog între cele două tabere.
Întrebările cele mai frecvente în prezent, fie că e vorba de TV, radio, online, conferințe sau discuții private, sunt „care sunt soluțiile?” și „ce urmează?”.
Cred că ieșirea din acest moment ține de noi – oamenii, cu accent pe omenie nu pe simpla existență fizică. Nu vreau să dau soluții, nici să critic. Observ însă că, prin poziționarea noastră în diferitele variante de extreme, suntem deja distanțați – atât între cele două tabere, cât și în interiorul fiecăreia. Aceasta este adevărata distanțare socială. Nu a început odată cu noul coronavirus.
Frica și criticile continue nu au cum să ne fie de ajutor. Scad imunitatea societății și ne duc într-o zonă a câștigului pe termen extrem de scurt, în realitate o simplă iluzie dată de o „răcorire” pe moment, atunci când ai reușit să critici, să fii tăios, să îți postezi opinia, frustrarea. Bun. Și apoi ce urmează?
Probabil că în subconștient vom face și vom atrage acele lucruri care vor duce la îndeplinirea previziunilor pe care noi le-am creat, noi le-am ales și noi le-am propagat în jurul nostru. Oare asta vrem? Să avem dreptate chiar dacă ne va fi rău? Și dacă da, apoi de ce ne mai plângem?
Am constatat că este cel mai simplu să fii critic, să găsești ceva ce nu a fost ok. Și poate cel mai dificil să fii echilibrat, ascultând și observând argumentele ambelor părți. Cu atât mai mult să fim pozitivi. Chiar și în critică. Probabil de aceea societatea noastră e ca o maioneză tăiată, distanțată social categoric.
Trăim deci un paradox. Căutăm o distanțare socială pe care o avem deja (de multă vreme) în loc să luptăm împotriva distanțării sociale prin dialog și colaborare. Iar dacă vom sparge distanțarea socială am convingerea că vom realiza foarte ușor distanțarea de siguranță.
Și mai cred că anularea distanțării sociale va ajuta companiile și oamenii să treacă mult mai repede și mai ușor peste această perioadă. Oamenii sunt ființe profund sociale. Companiile și economia sunt fenomene sociale. Secretul nu va sta în cifre. Ci în modul în care noi oamenii percepem cifrele.