Valurile

În ultima vreme multă lume „face valuri” spunând că ne vom putea relaxa în valuri, numai și numai dacă vom fi cuminți și nu va veni valul 2. Și valul 3.

Multe măsuri și planuri sunt făcute cu această secure deasupra capului, pe care eu aș numi-o mai degrabă drobul de sare din poveste, cum că vom putea face unele și altele numai dacă nu va veni valul 2 de panedemie. Sună mai degrabă ca o scuză decât ca un punct de vedere justificat.

Desigur că frica instaurată mai pregnant în ultima vreme precum și atitudini inclinate spre a fi mai pesimiste, sau cum se spune în popor „care pun răul înainte”, amintesc mai des de acest posibil nou val punându-I în contextul reîntoarcerii izolării în case.

Eu nu minimizez faptul că, dacă vom acționa nesăbuit și nu vom respecta regulile de minim bun simț, nu este exclus să apară noi focare punctuale. Dar nu cred că vom fi din nou închiși în case, așa cum s-a întâmplat în lunile trecute, din cel puțin următoarele considerente:

  1. Sistemul sanitar este mult mai bine pregătit să facă față unei noi crize decât a fost la începutul lunii martie. Atunci închiderea în case a oamenilor a dat răgazul necesar replierii și învățării din mers a lucrurilor care sunt de făcut. Astăzi lucrurile stau diferit, există și materialele sanitare necesare și procedurile deja verificate.
  1. Autoritățile știu cum să acționeze în cazul apariției de noi focare prin izolare punctuală (locală, regională) astfel încât să fie împiedecată o răspândire necontrolată. Și în modul în care sunt tratați cei care vin din străinătate există deja o practică stabilită, atât la vamele din țară cât și la nivelul primăriilor, astfel încât măsurile de adoptat sunt clare pentru toată lumea.
  1. Noi, cetățenii acestei țări, cred că putem spune că am acționat exemplar în condițiile date. Cu siguranță au fost și excepții, vor fi și pe viitor, dar este o constantă a realității. Majoritatea dintre noi, mai din conștiință, mai din frica de amenzi, am respectat regulile și am completat declarații cât pentru un an de stat la cozi la primării. Astfel ne-am creat acele reflexe care să ne facă să înțelegem ce se întâmplă, dovadă că, după relaxarea din 15 mai, nu s-a întâmplat nimic grav și urmează o nouă etapă de cucerire de noi libertăți începând cu 1 iunie.

Și mai este un lucru. Am început să ne obișnuim. Parcă nu ne mai surprind nici oamenii cu măști (nu mă refer la mascați) și nici distanțele fizice din magazine sau alte spații comune. Mai mult decât atât, cu realism spun că, din nevoia de a ne păstra un oarecare echilibru interior, și numărul deceselor anunțat sec în fiecare zi parcă a devenit un soi de „cotele apelor Dunării” în funcție de care judecăm dacă putem rămâne calmi sau e cazul să intrăm în panică.

Spun asta referindu-mă la impactul anunțului asupra maselor, căci tragediile oamenilor care au fost afectați de acest virus nu pot fi trecute cu vedere niciun moment.

Conviețuirea asumată, atât între noi cât și cu virusul, este o cale de a merge înainte și de a ne crea noua normalitate. Această nouă normalitate poate fi chiar mai spectaculoasă decât cea dinaintea pandemiei, ține doar de felul în care vom acționa fiecare.

Și cum cred că ceea ce gândim și spunem chiar ni se întâmpla, îi rog pe cei care se gândesc la valuri să își redirecționeze gândul spre litoralul Mării Negre – că tot e voie la plajă și valuri începând cu 1 iunie, iar turismul românesc are nevoie acum mai mult ca niciodată de sprijinul nostru.

Foto: realizata personal in vreme de Stare de Urgenta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *