Companiile care își tratează clienții ca simple cifre cel mai probabil își tratează și angajații la fel. Cultura organizațiilor determină comportamentul și valorile care le domină evoluția sau involuția. În episodul precedent am vorbit despre nevoia de a investi în tipul organizațiilor pe care le conducem sau în care activăm. Astăzi vorbim despre necesitatea investiției în oameni.
Ce reprezintă angajații și care este rolul lor? Răspunsul de rit vechi este: să lucreze la program, să facă ce li se spune și să accepte salariile oferite. Pentru vremurile din trecut a fost o formulă utilă dezvoltării economice. Însă cum gândirea oamenilor s-a schimbat, nici mentalitățile organizațiilor nu pot rămâne pe loc.
Rolul oamenilor
Rețeta veche:
- să lucreze la program
- să facă ce li se spune
- să accepte salariile oferite
În multe firme putem observa cum oamenii sunt utilizați la 10-20-30% din potențialul lor. Lucrează în sisteme depășite, contrare productivității sau chiar bunului simț. Nu există o viziune pentru viitor, o misiune pentru prezent sau un set de valori care să lege întreaga organizație într-o acțiune coezivă. Fiecare face minimul necesar pentru a-și câștiga salariul în fiecare lună.
Rolul oamenilor
Efecte rețetă veche:
- Subutilizare potențial oameni
- Sisteme depășite, contraproductive
- Lipsa implicării, atașamentului, coeziunii
- Minima rezistență generalizată
Există două tipuri de investiții în oameni: indirecte și directe. Investiția indirectă ține de cum se simt oamenii în acele organizații, iar cea directă ține de cum lucrează. Investiția indirectă poate fi „cultura organizațională” și ar trebui să răspundă întrebării „de ce?” sau care este motivația din spatele acțiunilor. Investiția directă răspunde întrebării „cum?” și asigură suport pentru derularea activității.
Investiția în oameni
2xTipuri
1. Indirectă
- Cum se simt oamenii
- Cultura organizațională
- Răspunde întrebării DE CE
motivația acțiunilor
2. Directă
- Cum lucrează oamenii
- Răspunde întrebării CUM
suport pentru acțiune
În cazul culturii organizaționale avem nevoie de valori, principii și o misiune. Însă nu cele scrise într-un catastif prăfuit, ci acelea trăite și exemplificate zilnic de leadership-ul organizației. Avem nevoie de oamenii care le întruchipează, de spațiile care le favorizează, avem nevoie de reafirmarea și validarea lor continuă. Avem nevoie să ne asigurăm că ele sunt imprimate în modurile de gândire și acțiune ale organizației la toate nivelurile ei.
(1) Investiția indirectă
Cultura organizațională
- Valori, principii, misiune
– trăite și exemplificate de leadership
– oameni care le întruchipează
– spații care le favorizează
– reafirmarea și validarea lor continuă
În cazul investiției directe avem două componente: (carton 5) prima este recompensarea muncii și cea de-a doua este formarea profesională. Recompensa muncii este financiară, dar nu numai. Oamenii au nevoie de un confort financiar pentru a se putea concentra pe muncă atunci când muncesc. Însă recompensa poate include și beneficii care țintesc creșterea calității vieții și recunoașterea contribuției aduse organizației.
(2) Investiția directă
x 2 Componente
1. Recompensarea muncii
- Financiară + (…)
– confort financiar
– creșterea calității vieții
– recunoașterea contribuției
Indiferent de pachetul posibil pentru fiecare rol și industrie, intenția recompensei muncii este aceea de a oferi oamenilor sentimentul apartenenței la o comunitate care îi valorizează. În schimb ei vor oferi competențele, abilitățile și implicarea lor pentru dezvoltarea acelei comunități. Și nu pentru că așa cere un contract, ci pentru că așa funcționăm noi, oamenii.
(2) Investiția directă
x 2 Componente
a). Recompensarea muncii
- > sentimentul apartenenței
la o comunitate care îi valorizează=> oamenii vor oferi competențele,
abilitățile și implicarea lor
pentru dezvoltarea acelei comunități
A doua componentă a investiției directe în oameni ține de formarea profesională. Fie că este vorba despre cunoștințe tehnice, de organizare a resurselor, de prioritizare a task-urilor sau de colaborare, este în beneficiul organizațiilor să investească în dezvoltarea continuă a oamenilor. Nu este o favoare făcută angajaților, ci o condiție pentru asigurarea anduranței și performanței companiei.
(2) Investiția directă
x 2 Componente
a). Recompensarea muncii
b). Formarea profesională
- Cunoștințe tehnice
- Organziarea resurselor
- Prioritizarea task-urilor
- Instrumente de colaborare
Organizațiile își prioritizează oamenii pentru ca ei să prioritizeze misiunea organizației. Fie că e vorba de calitatea produselor și serviciilor, fie că e vorba despre controlul costurilor sau alocarea resurselor, oamenii care simt că au valore oferă valoare.
Investiția în oameni
Necesitate
- Organizația prioritizează oamenii
=> oamenii prioritizează misiunea organizației
– calitatea produselor
– controlul costurilor
– alocarea resurselor
Și viceversa este la fel de valabilă. Oamenii care se simt ignorați vor ignora la rândul lor.
Investiția în oameni
Necesitate
- (!) oamenii care simt că au valore oferă valoare
oamenii care se simt ignorați vor ignora la rândul lor
Paradigma în care companiile, angajații și clienții sunt entități adverse nu servește nimănui astăzi. De multe ori fiecare parte dă vina pe ceilalți. Realitatea este că toți suntem responsabili pentru a crea un mediu în care organizațiile de valoare sunt formate din oameni valoroși care crează produse și servicii cu plus-valoare pentru că își valorizează cu adevărat clienții.