Obiectivitatea este o țintă. Dar nu este absolută.
Evaluarea se bazează pe date, standarde și metodologii clare. Există reguli și bune practici care asigură consistență.
Și totuși, în interiorul acestui cadru, există spațiu pentru judecată profesională. Alegerea ipotezelor. Selectarea și ajustarea comparabilelor. Interpretarea contextului. Toate acestea implică decizii.
Am întâlnit multe situații în care două evaluări respectau aceleași standarde, dar ajungeau la rezultate diferite. Nu din lipsă de obiectivitate, ci din diferențe de interpretare.
Evaluarea nu este complet subiectivă. Dar nici complet obiectivă. Este un echilibru între reguli și judecată.
Iar calitatea rezultatului ei depinde de modul în care acest echilibru este gestionat.
Pentru că evaluarea înseamnă mai mult decât calcule.
Copyright text: Adrian Vascu
Photo Credit: Imagine generată cu AI