Este cu siguranță o perioadă dificilă pentru noi toți. Între problemele zilnice și îngrijorările pentru viitor, mergem înainte mai mult din inerție, mai puțin din convingere. Adevărul este că, în lipsa încrederii, orice drum de urmat devine aproape imposibil de parcurs. Pentru că oamenii pot duce multe greutăți, dar nu pot suporta incertitudinea la nesfârșit.
Acest contrast izbitor între realitatea imediată a privaților și atitudinea impasibilă a statului macină șansele de reconciliere și colaborare. Toate eforturile specialiștilor din această perioadă în a contribui la îndreptarea traiectoriei par să fi fost în mare parte ignorate. Și atunci, care este credibilitatea rechemării lor la dialog pe soluții, fie și de pe cea mai înaltă poziție a statului?
Criza neîncrederii
Două realități paralele
- Contrast izbitor între
– realitatea imediată a privaților
vs. atitudinea impasibilă a statului
=> scăderea șanselor de reconciliere + colaborare
Parte din rezolvarea unei crize este încrederea în cei care o pot rezolva, respectiv încrederea oamenilor și companiilor în autoritățile statului. Reziliența unei națiuni stă și în capacitatea ei de a suporta greutățile unei perioade. Numai că această reziliență a societății este egală cu încrederea ei în capacitatea conducătorilor de a naviga printre furtuni și a duce corabia în siguranță la țărm.
Criza neîncrederii
Importanța încrederii
- Recâștigarea încrederii
= parte din rezolvarea crizei - Reziliența unei națiuni
= capacitatea de a suporta greutăți - Disponibilitatea de a suporta greutăți
= încrederea în abilitățile + intențiile conducătorilor
Altfel spus, greul pe care îl resimțim astăzi nu vine din problemele dificile pe care trebuie să le rezolvăm, ci din neîncrederea că factorii decizionali lucrează la remedierea acestora. De aceea ar fi benefic să fie atent cântărite mesajele transmise zilele acestea oamenilor și companiilor. Să ne asigurăm că fiecare faptă, decizie, declarație sau lege întărește imunitatea României, n-o scade.
Criza neîncrederii
Sursa răului
- Explicația „răului” resimțit:
– NU problemele de rezolvat în sine
– CI neîncrederea în cei care le pot rezolva - Întărirea „imunității” României:
– Atenție la mesajele transmise
> fiecare faptă, decizie, declarație, lege etc.
Știm toți că suntem într-un impas. De dimineața până seara vorbim despre impas. Însă realitatea este că nu apare nicio informație nouă. Deficitul bugetar? Îl știam. Inflația? O știam. Corupția și incompetența? Le știam. Ultimul loc în Uniunea Europeană? Știam și asta. Deci care este utilitatea acestor discuții nesfârșite despre impas astăzi? Nu știm. Dar constatăm efectele: imunitatea țării este la cote minime.
Criza neîncrederii
Realitatea momentului
- Discutăm non-stop doar despre impas
- Repetarea acelorași informații:
– deficit bugetar depășit
– inflație mărită
– corupție, incompetență
=> scăderea „imunității”
Dacă un medic ne-ar repeta la nesfârșit cum o boală ne distruge corpul în fiecare zi – credeți că ar grăbi vindecarea sau ar adânci boala? N-ar fi mai eficient ca medicul să se concentreze pe tratament, spunându-ne în fiecare zi progresele făcute pentru învingerea bolii? Sigur, totul începe cu un diagnostic corect și un tratament adecvat. Însă deja le știm, căci le discutăm de zeci de ani.
Criza neîncrederii
Efectele fatalismului
- Repetarea problemelor
NU le rezolvă
CI le adâncește - Rezolvarea vine din:
– aplicarea tratamentului
– marcarea progresului
– concentrarea pe vindecare
și pe viitorul „mai bun” care ne așteaptă
În fața tuturor acestor probleme vă invit să nu cedăm. Toate combinate par aproape imposibil de abordat. Însă ele sunt doar o listă de chestiuni ce trebuie și pot fi rezolvate una câte una. Apăsarea pe care o resimțim ține mai mult de neîncredere, și mai puțin de lipsa soluțiilor. Ele există și, împreună, le putem transforma în realitate. Important este să vindecăm neîncrederea.
Criza neîncrederii
Tratamentul
- Să nu cedăm fatalismului
- Problemele = chestiuni de rezolvat
- Apăsarea resimțită
– cauzată de neîncredere
– NU de lipsa soluțiilor (care există!) - Soluțiile există
și le putem implementa împreună
Incertitudinea are această putere de a ne face să anticipăm riscul maximal, ceea ce ne poate paraliza cu totul. Un zgomot minor într-o mare de întuneric ne duce instant cu gândul la o amenințare iminentă și letală. Chiar și o lumină plăpândă, mai ales dacă suntem mai mulți împreună, înlătură imediat gândurile rele. Soluția acestei perioade este construirea de comunități puternice și unite – profesionale, antreprenoriale, sociale și culturale.
Criza neîncrederii
Efectele incertitudinii
- Anticipăm riscul maximal
- Ne paralizează cu totul
- Zgomot mic în întuneric
= amenințare iminentă și letală - Lumină mica + mai mulți împreună
= rămânem calmi, încrezători
(!) Antidotul:
construirea de comunități puternice și unite
Prin urmare vă propun să construim împreună comunități care să aprindă lumina oriunde întunericul pare să se extindă. Nu pe internet, nu pe hârtie, ci în viața reală. Vă asigur că incertitudinea este doar o lipsă de acțiune, nicidecum o problemă de nerezolvat.
Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare vom reveni cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe paginile Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și din aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!