Veridice 529: Taxa pe clădiri rămâne neclarificată și în 2022

Continuăm seria cazurilor problematice în impozitarea clădirilor din România. În episoadele trecute am vorbit despre clădirile mixte deținute de persoane fizice și juridice. Astăzi vom detalia situația taxei pe clădiri.

Printre categoriile de clădiri exceptate prin lege de la plata impozitelor pe clădiri se regăsesc și cele aflate în proprietatea autorităților locale sau centrale. În acest caz, chiriașii acestora sunt cei care trebuie să plătească o sumă de bani către bugetele locale. Se numește „taxă pe clădiri” și este calculată plecând de la una dintre valorile înregistrate în situațiile financiare ale instituţiei publice care deţine spațiul utilizat, respectiv valoarea de inventar. Cu toate că plata taxei pe clădiri cade în sarcina chiriașilor, stabilirea valorii contabile ține de instituțiile care le dețin.

Taxa pe clădiri – Ce este?

  • Statul = exceptat de la impozitarea clădirilor
  • Chiriașii trebuie să plătească la bugetele locale
    = „taxa pe clădiri”
    = calculată pe baza valorii de inventar

Taxa pe clădiri este o altă „anomalie reziduală” din Codul Fiscal pentru că face legătura dintre taxa pe clădiri care trebuie plătită de chiriaș și valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea proprietarului. Este singurul loc unde a mai rămas vechiul sistem de impozitare de până în anul 2016 când valoarea fiscală era corelată cu valoarea contabilă. Astfel, în teorie, proprietarul îi transmite chiriașului valoarea actualizată a spațiului din evidențele sale contabile iar acesta achită taxa pe clădiri aferentă. Practica însă ne arată multe situații în care această regulă a fost și rămâne greu de aplicat.

Taxa pe clădiri – Câteva observații:

  • Anomalie reziduală a Codului Fiscal
  • Leagă taxa pe clădiri plătită de chiriaș
    de valoarea de inventar din
    contabilitatea proprietarului
  • (!) vechiul sistem de impozitare
    valoarea fiscală corelată cu cea contabilă
    (înainte de 2016)

Regula se poate aplica fără probleme când sunt închiriate clădiri integrale. În acest caz proprietarul își reevaluează contabil clădirile și transmite către chiriaș valoarea de inventar, NU valoarea rămasă contabilă. Evaluarea nu este una pentru impozitare, chiar dacă unele dintre rezultatele evaluării vor fi folosite în acest scop. Evaluatorii trebuie să realizeze o evaluare pentru raportare financiară iar proprietarii trebuie să aibă în vedere că rezultatele se înregistrează în contabilitate pentru întreaga clasă de active.

Taxa pe clădiri – Caz 1 = simplu:

  • Se închiriază clădiri integrale
    => proprietar reevaluează contabil clădirea
    => transmite valoarea de inventar chiriașului
    => chiriașul plătește taxa pe clădire
  •  Evaluarea nu este pentru impozitare
    ci pentru raportare financiară
    (înregistrare ptr. întreaga clasă de active)

Dificultatea apare atunci când sunt închiriate părți dintr-o clădire care nu sunt evidențiate distinct în contabilitatea proprietarului. De exemplu, avem birouri din cadrul sediului Ministerului Transporturilor sau spații din interiorul Teatrului Național din București. În acest caz stabilirea valorii supuse taxării, adică valoarea de inventar, devine extrem de dificil de realizat pentru a nu pune chiriașii în situația de a plăti o taxă uneori prohibitivă pentru activitatea comercială pe care o desfășoară. Așadar, se impune revizuirea acestui articol privind taxa pe clădiri din Codul Fiscal pentru a evita perpetuarea acestor probleme în anii următori.

Taxa pe clădiri – Caz 2 = complicat:

  • Se închiriază părți din clădiri
    – spații neevidențiate distinct
    în contabilitatea proprietarului
  • Problemă: stabilire valoare supusă taxării
    (valoare de inventar)
  • Soluție: revizuire Cod Fiscal

Astfel de probleme legislative au fost create cel mai probabil din nebăgare de seamă legislativă sau dintr-o analiză mai puțin atentă și detaliată a subiectului. Dacă tot s-a modificat radical modalitatea de calcul a valorii impozabile în anul 2016 și s-a decuplat valoarea fiscală de valoarea contabilă, nu există niciun argument logic ca în cazul instituțiilor publice să se perpetueze vechiul sistem.

Până la urmă legea ar trebui să rezolve probleme, nu să creeze unele noi. Legea trebuie să clarifice, simplifice și uniformizeze practicile autorităților centrale și locale.

LEGEA – Normalitate:

  • rezolvă probleme
  • clarifică situații
  • simplifică procese
  • uniformizează practici
    => încredere, conformare

Atunci când legile încurcă, complică, agravează problemele contribuabililor se formează în timp o atitudine adversă față de legiuitor și autorități.

LEGEA – Anormalitate:

  • creează probleme noi
  • încurcă situații
  • complică procese
  • agravează probleme
    => neîncredere, atitudine adversă

Și probabil cel mai important – toate aceste probleme evitabile consumă timp și resurse degeaba. Într-o lume normală contribuabilii se concentrează pe crearea de valoare adăugată, venituri și profit sau prosperitate, iar autoritățile se ocupă de colectarea taxelor și impozitelor pentru rezolvarea problemelor contribuabililor. Într-o lume normală luptăm de aceeași parte a baricadei, scopul fiind creșterea calității vieții tuturor. Într-o lume normală legile sunt clare și corecte. Sper să ajungem și noi la această normalitate.

Normalitatea

  • Contribuabilii focus pe
    – creare de valoare adăugată
    => obținere venituri, profit, prosperitate
  • Autoritățile focus pe
    – colectarea taxelor și impozitelor
    => rezolvare probleme contribuabili
    => creșterea calității vieții

Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicația mobilă din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!

Impozitare Clădiri 2022:

Noul An:

Lider Autentic :

Noul Leadership:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.