Poate ați vazut că, atât pe mașinile polițiilor locale, cât și pe cele ale pompierilor, și nu în ultimul rând pe ale jandarmilor sunt scrise, cu litere mari, perechi de câte două cuvinte, care, am înțeles eu, caracterizează crezul pe care îl au instituțiile respective și pe care îl transmit cetățenilor prin ceea ce fac. Exemple de asemenea perechi de cuvinte sunt „Lege și Ordine”, „Siguranță și Încredere” etc.
În același context, al înțelegerii profunde, cred că doi dintre pilonii indispensabili unei culturi organizaționale ii reprezinta Încrederea si Răbdarea.
Percepția mea este ca aceste atribute și-au pierdut din valoare în ultima vreme. Convingerea mea este că nu și-au pierdut din importanță. Să le iau pe rând.
Încrederea este un liant de bază al unei relații, de orice fel, pe termen lung. În cadrul organizațiilor, acest atribut mai puțin material și cu beneficii evidente, a pierdut teren în fața dovezilor certe așteptate din prima zi de angajare. Pachetul primit trebuie să conțină salariu mare, laptop, telefon, mașină de serviciu, asigurări medicale, abonamente de fitness etc. Contractuale, evident, și, dacă se poate, în avans. Desigur ca este fair ca toate aceste condiții contractuale sa fie stabilite transparent, înțelese si respectate.
Dar mai este ceva ce nu poate fi stipulat în contract. Este vorba despre potențialul de creștere. Adică până unde poți ajunge în acea organizație. Cât de mult poți crește tu pe toate planurile.
Foarte mulți angajatori consideră că este o loterie, când angajează oameni cu nădejdea de a-i forma pe termen lung. La fel, este o loterie și pentru angajați în a găsi în corporația în care se angajează mediul propice dezvoltării lor, care să le fructifice la maxim potențialul pe care îl au.
Revenind la potențialul de creștere, acesta nu poate fi activat și maximizat dacă nu există încredere. Aceasta reprezinta axa care străbate o sinusoidă ascendentă. Și nu poate fi garantată.
Sună, din păcate, din ce în ce mai puțin credibil astăzi să ii ceri unui tânăr din generația Y sa aibă încredere. Este ceva impalpabil, intangibil, cum am spune noi în meseria noastră, și necesită timp. Și nu prea este timp.
Iar vorbind despre timp, am ajuns la al doilea pilon, numit răbdare.
Am sesizat pe masură ce au trecut anii că, paradoxal, în timp ce durata mea de viața utilă rămasă (adică perioada în care produci mai mult decat consumi), a început să scadă, mi-a crescut nivelul de răbdare. Credința ca știi ce ești și că vei avea ceea ce vrei, ne ajută să căpătam ceea ce ne dorim. Cu o singură condiție. Să avem răbdare.
Răbdarea nu înseamnă a amâna să beneficiezi de lucruri pe care le-ai putea avea astăzi. Răbdarea înseamnă că orizontul de așteptare este estimat suficient de larg, astfel încât să nu existe așteptări neconfirmate, care devin o sursă de frustrare și, în final, de neîncredere.
De fapt, legătura dintre încredere și răbdare o reprezintă credințele fiecăruia dintre noi.
Diferența dintre cele două o reprezintă faptul că încrederea presupune existența unor terți, ale căror acțiuni ne vor fi benefice, pe când răbdarea este un atribut strict individual. Putem oare să considerăm că ambele sunt, de fapt, atribute individuale? Eu cred că da. Până la urmă, comportamentul terților față de noi repezintă consecința directă sau mai puțin directă, rapidă sau mai puțin rapidă, a comportamentului nostru în general.
De aceea, consider că Încrederea și Răbdarea sunt parte din nucleul unei organizații de succes moderne. Le recomand tinerilor la început de carieră să aibă în vedere acești doi piloni. La fel, le recomand companiilor să aibă în vedere acești doi piloni. Știu că este greu, dar merită toate eforturile. Rezultatele vor fi fabuloase.
Acest articol este, de fapt, o recomandare de investiție continuă pentru cei care au încredere și au răbdare și o recomandare de achiziție pentru cei cărora le lipsesc. Această pereche de piloni are sinergia necesară pentru a vă aduce profit pe termen lung.
Nota. Articolul a fost publicat in ZF Profesii in 30 ianuarie 2017