Pandemia Covid 19 a condus la stoparea întâlnirilor în spații închise a unor grupuri de oameni astfel încât, de la slujba religioasă din biserica unui sat cu 30 gospodării și pâna la festivaluri gen Untold sau Brezoi, totul s-a blocat.
Toate aceste evenimente făceau parte din viața noastră și nu vor putea fi înlocuite de mediul online decât dacă admitem că omul viitorului este un solitar înconjurat de tehnologie care îi permite să participe la orice eveniment fără contact uman.
Până să înțelegem, admitem și practicăm acest lucru, noi, aceste generații care am conștientizat ce înseamnă lockdown, așteptăm să vedem în ce măsură și cu ce schimbări revenim la obiceiurile anterioare.
Prezența în săli de teatru, de conferințe sau cursuri nu a putut fi suplinită de urmărirea de acasă pe un ecran a evenimentelor. A urmări pe un ecran înseamnă să te uiți la ce dorește cameramanul devenit peste noapte regizorul vieții noastre active și intermediarul conexiunii noastre cu realitatea din afara spațiului nostru de izolare.
Revenirea la întâlnirile umane se va face fără doar și poate. Rămâne să aflăm când și în ce condiții.
Un prim element îl reprezintă ridicarea treptată a restricțiilor. Mai întâi ca număr de oameni ce pot fi în același loc și apoi în a stabili reguli pentru interior și exterior (în aer liber).
Structura spațiilor care pot găzdui evenimente – că sunt terase, că sunt săli de conferințe sau alte spații publice deschise – va putea fi stabilită cu mobilier adecvat care să asigure distanțarea socială. Rămâne de pus la punct modul de afluire și defluire în condiții de siguranță.
O variantă de analizat pentru spațiile deschise este drive thru – respectiv a ajunge cu mașina la locul cumpărat. Pentru incintele închise să se stabilească de exemplu traseele cele mai scurte de la intrare până la locurile stabilite în săli iar accesul să se facă tot pe rând, ca la premiile Oscar, din mașini care să oprească la anumit interval de timp.
Centrele mari expoziționale ar avea spațiile necesare pentru această nouă amenajare. Rămâne doar ca dotările interioare să fie adaptate și, desigur, ca investitorii interesați să cântărească bine cât este investiția și cum poate fi ea recuperată. Variabilele analizei vor fi numărul potențialilor clienți, puterea lor de cumpărare și durata de timp cât restrictiile actuale vor interzice aranjarea unei săli în regim teatru când distanța tradițională dintre scaune făcea dificilă chiar și depozitarea unei poșete, a unei mape sau a unei sticle de apă.
Este evidentă nevoia de a se crea asemenea spații pentru toate tipurile de interacțiuni – de la întâlniri profesionale până la spectacole de orice tip. Rămâne ca autoritățile să transmită clar regulile de respectat iar cei care dețin spațiile si/sau ideile adecvate să înceapă amenajarea și punerea în practică a unei astfel de infrastructuri.
Acesta este unul dintre exercițiile la care ne expune noua realitate. Iar dacă investiția în mobilierul adecvat este prea mare ce-ar fi să apară o linie de modă care să creeze salopete de conferințe sau spectacole? Să dăm drumul la inițiativă.
Indiferent pe ce variante vom merge, ele trebuie să apară și, ca în multe alte etape din istorie, să folosim prilejul generat de această pandemie în a mai progresa unul sau câțiva pași!