Economistul care cântă. Adrian Vascu, de la Brigada Bum la ”bum-ul” pandemiei – Interviu pentru Radio România Cluj

Adrian Vascu, Senior Partner la Veridio: “După această perioadă, va veni mai binele”

Este consultant economic de 25 de ani, cu competențe în domeniul evaluării bunurilor. După o experiență de 15 ani într-o firmă de evaluări din Cluj Napoca, și alți șase ani, într-o multinațională, Adrian Vascu și-a construit propriul proiect antreprenorial. În paralel cu activitatea din domeniul economic, Adrian Vascu a lansat câteva piese muzicale foarte apreciate în mediul online.

În studenție a făcut parte din Brigada BUM, o trupă foarte cunoscută în Cluj și în România, înainte de Revoluție. Într-un interviu pentru Radio România Cluj, Adrian Vascu a vorbit despre activitatea sa muzicală:

Crina Dobocan: Ai lansat online videoclipul Poveste de Paști. Ce stă în spatele acestei povești și care este resortul intim al demersului tău?

Adrian Vascu: Rădăcina e veche, s-a format de la o pasiune de a cânta, care este diferită de ceea ce se întâmplă în viața mea de zi cu zi – care-mi ocupă timpul cu analize financiare.

Ulterior, a apărut perioada Pandemiei și faptul că am stat mai mult în case. Probabil, unul dintre motivele pentru care ni se întâmplă lucrul acesta, e să stăm și să ne uităm puțin și la noi, la sufletele noastre, să ne ocupăm mai puțin de trup. Apoi, a apărut ideea acestui cântec, în care am recapitulat câteva dintre etapele importante pe care Isus le-a petrecut pe Calea Crucii, în perioada de la Patimi până la Înviere.

Mie mi s-a părut un text simplu, pentru că scoate în evidență câteva scene pe care, cred eu, le cunoaște toată lumea. După ce a fost gata partea aceasta legată de piesă (eu fiind lăpușan, maramureșan de loc, și având prieteni în această zonă, dar și un ,,antecendent” cu Corul Bisericii din Târgu Lăpuș – cu care am lansat piesa ,,Fii Om”), mi-am spus: să văd dacă în această perioadă de soliTaritate (subliniez T-ul din mijlocul cuvântului) reușim să dăm un semnal de SOLIDARITATE.

Și astfel, i-am provocat pe prietenii mei să cânte fiecare la el acasă, filmându-se fiecare cu telefonul și să facem un cor virtual, cu care să lansăm piesa de Paști.

Am dorit astfel să ne aducem și noi o sămânță de bine, de iubire, de ceva, în Univers. Toată lumea a fost de acord. Am avut și niște oameni tehnici buni – pe Vlady Cnejevici și Ruxi Brătfălean, pe partea de imagine, care au procesat ceea ce am vrut noi să facem. Și așa s-a născut proiectul căruia i-am dat drumul și suntem extrem de bucuroși că ne vedem cu toții bine, se și aude bine. Și ne dorim ca energia din spatele lui să ajungă la cei care ne ascultă.

Crina Dobocan: Poate muzica să ne ajute să trecem mai ușor peste probleme?

Adrian Vascu: Muzica este liantul și este fluidul care face ca multe dintre lucruri să ajungă mai repede la mintea și la sufletul nostru. De multe ori, a citi o poezie s-ar putea să nu fie, pentru toată lumea, atât de primitor, de atractiv. Dar dacă ea este pusă pe muzică, ritmul, frecvența, melodicitatea, toate celelalte fac ca mesajul să ajungă mai repede și mai direct la oameni.

În această perioadă, foarte mulți dintre noi ne-am pus problema ce facem cu timpul (că avem deja prea mult timp, nu avem voie să ieșim din case). Ei! A asculta muzica, pe care noi o considerăm potrivită, cred că ne poate ajuta să trecem cu bine peste această perioadă – și ne poate și întări, ca să ieșim mai sănătoși și mai puternici după această etapă.

Crina Dobocan: Ne scoate muzica din izolare? Ne poate apropia, în ciuda distanțării sociale?

Adrian Vascu: Pe noi ne-a scos. Noi ne-am pus toți pe același ecran. Ne-am făcut un grup prin intermediul căruia discutăm între noi. Deja ne e dor să ne vedem. Și mă gândesc că e foarte posibil ca, la Crăciun, să facem un colind, la fel de virtual – în condiții în care putem să ne deplasăm. Deci, să dea Dumnezeu să trecem peste această perioadă, să devenim liberi. Dar una dintre învățăturile acestei perioade este că putem face lucruri, iar acesta va fi unul dintre ele. Astăzi pare inedit. Sunt mulți care au făcut proiecte cum am făcut noi, dar vom mai face.

Crina Dobocan: Radioascultătorii noștri nu știu că în perioada studenției, la Cluj, ai făcut parte dintr-o trupă foarte cunoscută în zonă, dar și în țară, înainte de Revoluție. Ne poți oferi detalii despre această perioadă?

Adrian Vascu: Este vorba despre Brigada BUM. BUM – de la bombă. Eu m-am adăugat ei, la finalul erei. Cei care ne ascultă ar trebui să-și amintească, iar cei care nu, să știe că, în acea perioadă, până în 1989, Centrele Universitare au excelat prin a avea fiecare dintre ele câte o trupă de umor. Imediat după Revoluție, Centrele Universitare au dat principalii vectori care au condus partea de umor în România.

De exemplu, Brigada BUM la Cluj, celebră la acea vreme, făcută din niște oameni foarte talentați. Repet, eu am fost acolo o părticică, am făcut parte din cor, dar au folosit abilitățile mele, m-au recunoscut ca folk-ist. Am cântat și singur. Dar, erau niște oameni foarte valoroși acolo – îl amintesc aici pe Niculae Havrileț, cel care a înființat-o (astăzi secretar de stat în Ministerul Economiei).

După 1989, din Brigada BUM s-a desprins grupul Ovidiu Uscat și Constantin Trofin – care au devenit celebri cu emisiunea cu Știrile de sâmbăta asta – la TVR Cluj, după care s-au mutat pe televiziunile centrale. Divertis a plecat din Centrul Universitar Iași, Vacanța Mare, din Petroșani, Grupul TACT, ai căruit membri erau cândva în serialul La Bloc, cândva, a plecat din Timișoara. Grupul Vouă a plecat din București.

Deci, au fost cumva foarte bune pepiniere pentru ceea ce s-a întâmplat după 1990.

Și revin, onorat am făcut parte din acel minunat grup de oameni buni, integri.

Îmi amintesc doar că, în sesiuni, nu făceam repetiții. Cerința era să mergem să învățăm, căci în aceste trupe se primeau integraliștii. Adică, era o zonă de evoluție. A fost extraordinar!

Ne-am întâlnit, acum, recent, la aniversarea a 40 de ani de Brigada BUM, aici, la Cluj. Și am spus atunci că, dacă explozia pe care noi am avut-o în acea sală, s-ar fi putut duce în Cluj – și mai departe, eu cred că am fi devenit imuni la Coronavirus.

Atâta iubire a fost acolo, adunată între toți oamenii care au venit! A fost cred, prima adunare din viața mea în care toată lumea s-a iubit cu toată lumea. Nu a contat că ne-am certat vreodată, nici ce ai făcut, ce lucrezi etc. Nu a mai contat nimic.

Mi-aș dori să se întâmple asta la generațiile de oameni care se întâlnesc la licee, să nu se uite la ce ai, ce nu ai, ce ai făcut, cum ai făcut, cum n-ai făcut, ai ajuns, n-ai ajuns, oameni de pe stradă, oameni din aceleași localități.

Acela a fost un exemplu pentru mine: dacă în direcția aia poate să meargă lumea, scăpăm de virus extrem de repede. Pentru că ăla se plictisește! Virusul când vede atâta iubire, se plictisește și pleacă.

Crina Dobocan: Ai inventat a XI-a poruncă. Zâmbetul. Era oare necesară aceasta?

Adrian Vascu: Eu sunt un ,,plagiator” acolo, pentru că invenția a fost a lui Minulescu. În sensul că el a scris și poezia ,,A XI-a poruncă” și poezia „Zâmbește”. Mi-a plăcut foarte mult asocierea dintre cele două poezii a lui Minulescu și asta a dat numele albumului meu.

Și pentru că toate celelalte zece porunci ne spun ce să nu facem, m-am gândit să intrăm într-o zonă mai pozitivă și să apară o poruncă nouă, care să le spună oamenilor ce să facă. Și ce poți să faci?! Cel mai bun lucru, poarta de intrare a oricăror gânduri, oricăror vorbe, oricăror atitudini, este zâmbetul. Și atunci s-a potrivit foarte bine, grație lui Minulescu – căruia îi mulțumesc, pe această cale, oriunde s-or fi aflând el.

Este asocierea zâmbetului cu a XI-a poruncă, pe care o lansez. Și aștept să vină și alții cu următoarele, a XII-a, a XIII-a, până ajungem la un alt set de 10, care să fie pozitive.

Crina Dobocan: Care este partitura după care cântă un economist?

Adrian Vascu: Doamne ferește economiștii să ajungă să cânte și cântăreții să facă economie! Eu nu cânt ca economist, ci încerc să fac acolo ce e de făcut cu cifrele, cu mediul economic. Asta e o mare problemă la oamenii care știu să facă mai multe lucruri. Imaginează-ți un chirurg care știe să scoată dinți și confundă oarecum lucrurile. Când ar trebui să opereze foarte fin, să tragă cu ciocanul, sau invers.

Partitura e diferită. În zona muzicală, la mine cel puțin, inspirația vine din mesajul versurilor. Vă propun exercițiul acesta: citiți un text și dacă vă place și vă gândiți la el, încercați să-l murmurați! Și veți vedea că de undeva apare un cântec. La partea economică, e mai complicat. Pentru că deciziile economice sunt cu cântec în ultima vreme, și atunci nu are sens să cânți.

Crina Dobocan: Înțelegem astfel că nu te-ai gândit la o carieră în domeniul muzical?

Adrian Vascu: Nu! Tatăl meu a fost profesor de muzică și niciodată nu m-a încurajat în acest domeniu. Nu era niciodată extrem de încântat de dorința mea de a-mi ocupa timpul cu muzica. Mi-a spus că nu aceasta este direcția. Mi-a spus că de aici nu poți să câștigi, nu poți să trăiești, nu poți să faci ce trebuie. Și îi mulțumesc – acolo unde este, pentru asta.

Pentru că e o pasiune pe care pot să o fac, pentru că nu am așteptări pecuniare. Faptul că ai sesizat că am făcut un cântec și pot să vorbesc despre el, iar acesta a adus bucurie, e tot ce-mi doresc din treaba asta. Ce am învățat în școală folosesc în munca mea. În rest, cel mai important pentru toată lumea, să facă loc pentru pasiuni. Căci, de fapt, ele sunt resortul și rezervorul de energie pentru a-ți putea face treaba. Este un principiu al vaselor comunicante: trebuie folosită energia aia undeva.

Crina Dobocan: Ce ar spune evaluatorul din tine despre activitatea muzicală?

Adrian Vascu: Este necesar să nu fie exagerată și nu te transforme în așa fel încât să nu poți trage linia de demarcație. Se poate crea și confuzie: să nu mai știi ce ești: evaluator sau cântăreț. Să te duci să cânți rapoartele de evaluare nu poți, așa cum nu poți evalua cântecele pentru că au fiecare farmecul lor – exact ca tablourile. Prin urmare, se alimentează una pe cealaltă și le doresc mulți ani de supraviețuire împreună.

Crina Dobocan: Dacă ar fi să transmiți un mesaj radioascultătorilor noștri, care sunt în carantină, izolare sau pe baricade, care ar fi acesta?

Adrian Vascu: Să fie optimiști! E necesar să înțelegem că această oprire a Planetei nu s-a făcut întâmplător, ci ne-a trimis pe fiecare în introspecți. Poate e o perioadă în care trebuie să avem grijă de noi, să ne uităm la lucruri pentru care nu am avut timp. Îi sfătuiesc să-și facă timp să vadă lucruri pe care până acum nu le-au văzut. Totodată, cred că cei care nu așteaptă să vină de undeva lucrurile, vor deveni mai curioși și vor căuta în jurul lor. Eu cred că va apărea, după această perioadă, mai binele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *