Despre rolul evaluatorilor în aplicarea restructurării financiare conform OG 6/2019

În luna august a fost aprobată o ordonanță simplă a Guvernului, numerotată cu 6, pe anul 2019 (OG 6) și care prevede măsuri prin care unele companii de stat sau private, cu o datorie de peste 1 milion de lei pot beneficia de o restructurare financiară. Unii au numit-o și ordonanța „amnistiei fiscale”, doar că nu este chiar vorba de o amnistie.

Astfel, pe lângă prevederile tehnice legate de încadrarea contribuabililor în cerințele ordonanței vreau să subliniez în acest articol două dintre temele pe care le consider relevante, atrăgând în același timp atenția celor interesați să urmărească acest subiect respectiv OG 6. El poate reprezenta o oportunitate de joburi pentru evaluatori persoane fizice sau firmele de evaluare la sfârșitul acestui an și primul trimestru al anului viitor.

Argumentele care pe care mă bazez când afirm că este o piață pentru evaluatori sunt și cele două idei despre care vorbeam anterior:

1. Numărul de firme care ar trebui să depună notificare conform OG 6 este destul de ridicat. Un loc îngust pe care îl constat până în acest moment este că nu toate aceste companii au fost informate și cunosc prevederile OG 6 și consecințele acesteia.

Astfel, pentru firmele, dintre cele peste 2600 de companii identificate în nota de fundamentare a OG 6/2019, care aveau datorii de peste 1 milion de lei la 31.12.2018, și care nu depun notificare privind intenția de restructurare până la 31 octombrie 2019 (prorogat recent), organul fiscal competent are obligația ca în termen de 60 de zile după 8 februarie 2020 să solicite declanșarea procedurii insolvenței conform Legii 85/2014.

Sunt exceptate companiile care se află în administrare specială și operatorii înscriși în registrul unic al operatorilor economici și al capacităților de producție și/sau servicii pentru apărare potrivit Legii nr. 232/2016 privind industria națională de apărare.
Chiar dacă termenul de aprilie 2020 pare că dă timp companiilor de analiză și decizie asupra soluțiilor până anul viitor, posibilitatea de a le pune în practică este deschisă doar până pe 31 octombrie 2019.

Astfel, termenul în care organul fiscal competent are obligația de a solicita declanșarea procedurii insolvenței este de 60 de zile după 8 februarie (când trec cele 6 luni de la data apariției OG 6/2019). Însă companiile cu datorii de peste 1 milion de lei pot evita acest lucru doar dacă depun notificarea până în 31 octombrie 2019.

Pentru a fi mai clar: din normă rezultă că procedura insolvenței se declanșează în termen de 6 luni pentru toți contribuabilii care se califică condițiilor OG 6/2019 și care nu au depus solicitarea de restructurare. Însă termenul depunerii notificării cerute de lege este acum, până la sfârșitul lunii octombrie.
În consecință, este esențial ca cele peste 2600 de companii să cunoască acest lucru și să ia decizia de a depune sau nu notificarea în cunoștință de cauză. Cine nu depune în acest timp notificarea pentru restructurare financiară acceptă perspectiva intrării în insolvență. Pe scurt, notificare fără plan de restructurare se poate. Plan de restructurare fără notificare nu se poate.
Argumentele pentru susținerea celor de mai sus rezultă din coroborarea prevederilor din: Art. 12 alin. 2 din OMFP 2810/2019, Art. 22 din OG 6/2019, Art. 3 din OMFP 2810/2019 și Art. 21 din OG 6/2019.

2. OG 6 prevede că firmele care se încadrează în cap. I din ordonanță trebuie să depună un plan de restructurare și un test al creditorului privat prudent, realizate de către un expert independent

Expertul independent va fi în realitate un grup format din specialiști din domenii ca: insolvența, consultanța fiscală, evaluare sau chiar experți contabili și auditori financiari care înțeleg ce trebuie făcut și care își asumă aceasta responsabilitate.
Este extrem de important de precizat că expertul independent care va întocmi planul va urmări și implementarea acestuia prin elaborare de rapoarte trimestriale, ceea ce va face ca cele scrise în plan să fie și implementate în scurt timp, deci verificate în practica, situație cu care evaluatorii nu se întâlnesc frecvent.

Componența echipei de experți și acțiunile asumate de către aceștia vor trebui să pornească de la conținutul celor două documente.

Planul de reorganizare are un conținut minim prevăzut de OG 6 și conține în esență o modelare financiară pe 7 ani care poate fi extinsă în anumite condiții cu încă 3 ani și din care să rezulte cât reprezintă suma pe care statul o va putea încasa la sfârșitul perioadei de restructurare propusă. În interiorul modelării financiare se va ține seama de criteriile impuse în ordonanță privind măsurile posibile de restructurare, modul de eșalonare, condițiile de anulare a unor datorii și alte criterii obligatorii. Desigur că pe lângă modelarea financiară planul va conține partea de text care va explica cele propuse.
Elementul cheie rezultat din plan ar trebui să fie valoarea actualizată la data planului, a sumelor viitoare pe care ar urma să le încaseze statul.

Această sumă, pentru a se îndeplini o condiție necesară ca planul să fie acceptat, trebuie să fie analizată prin testul creditorului privat prudent care se va realiza la aceeași dată și de către același expert independent.
În esență, acest document va analiza sumele pe care statul le-ar putea încasa în două scenarii. Primul este acela în care s-ar declanșa executarea silită a debitorului, iar al doilea este simularea sumei pe care ar putea-o încasa statul în cazul falimentului companiei. Remarcați, vă rog, că nu a fost prevazută de lege ipoteza declanșării insolvenței, ci se cere ca testul creditorului privat să analizeze ipoteza falimentului.

Este deci de așteptat ca în urma realizării testului, să rezulte două sume pe care statul le-ar putea încasa dacă ar decide să aplice una sau cealaltă dintre cele două soluții.

Pentru ca planul de restructurare să fie acceptat, este necesar ca suma actualizată rezultată a-i reveni statului conform planului de restructurare, să fie mai mare decât cea mai mare dintre sumele rezultate în cele două scenarii din testul creditorului privat prudent.

Având în vedere cele de mai sus rezultă ca un mix de experți compus din consultanți fiscali (pentru încadrarea în cerințele OG 6 dpdv fiscal și analiza scenariului executării silite), practicieni în insolvență (experiență în restructurare, analiza scenariului falimentului) și evaluatori autorizați (previzionarea rezultatelor financiare, evaluarea în ipoteza dării în plată, sau a valorificării activelor în afara exploatării, cât și evaluarea în cazul executării silite și a falimentului) ar fi benefic pentru realizarea celor două documente (plan de reorganizare și test al creditorului privat prudent). Unul dintre ei trebuie să fie liderul și să coordoneze realizarea acestora. Oricine ar putea fi.
Eu cred că firmele care au în componență evaluatori de întreprinderi și care au și experiență în evaluarea pentru insolvență, ar fi potrivite să coordoneze un asemenea proces.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *