În ultima perioadă am insistat pe tema educației. Ca părinte, antreprenor și român, privesc cu îngrijorare la modul în care ne antrenăm copiii pentru viitorul lor. Următorii 10-20 de ani vor marcați de schimbări profunde ale lumii în care trăim. Am încredere că, în mare parte, aceste schimbări vor contribui la creșterea calității vieții noastre. Însă doar dacă ne pregătim pentru asta.
Ne uităm la viitorul lumii și vorbim despre automatizare, roboți, inteligență artificială, realitate virtuală, internetul tuturor lucrurilor, cloud computing, big data. Ne uităm în jurul nostru și realitatea românească pare blocată în secolul trecut. În loc să vorbim despre competențele și abilitățile viitorului, vorbim despre analfabetism funcțional generalizat și continuarea exodului tinerilor din țară.
Drumul plângerii către educație
Două realități contrastante
- Lumea: automatizare, roboți, inteligență artificială,
realitate virtuală, internetul tuturor lucrurilor,
cloud computing, big data. - România: analfabetism funcțional generalizat,
continuarea exodului tinerilor din țară.
Astăzi la ASE București, dacă vrei să îți scoți diploma de bacalaureat ca să te poți înrola la o altă facultate, faci pelerinaj cu o hârtie pe la diverse clădiri pentru a obține o ștampilă. De la bibliotecă și până la cantină, nicio ușă din clădire să nu rămână fără un aviz de dat. De ce? Instituția deține intern deja toate aceste informații. De ce solicitantul trebuie plimbat pe la toate ușile?
Cultura plimbatului pe la uși vine din vremurile comuniștilor în care scopul era să te simți mic și neînsemnat în fața sistemului. Care mai este rolul acestor practici astăzi? De ce continuăm să facem aceste lucruri la peste 30 de ani de la căderea comunismului? Ce ne spune o astfel de practică despre mentalitățile instituțiilor de educație superioară? Pe scurt, nimic îmbucurător.
Drumul plângerii către educație
Cultura plimbatului pe la uși
- Comunism = să te simți mic și neînsemnat în fața sistemului
- De ce păstrăm practici toxice?
- Ce mentalități motivează aceste practici?
E foarte probabil ca soluția schimbării educației să vină abia odată cu schimbarea integrală a generațiilor care au învățat în sistemul anterior. Altfel spus, e mai ușor să scoți oamenii dintr-un sistem decât să scoți sistemul din oameni! Mai ales pe cei care ocupă funcții cu putere decizională.
Ca de fiecare dată voi menționa că, bineînțeles, există excepții. Însă cu o floare nu se face primăvară. Iar acest lucru devine dureros de evident în momentul în care vezi care sunt abilitățile și cunoștințele unui tânăr absolvent de studii superioare. Este supărător să constați că i-au fost irosiți anii copilăriei și tinereții într-un sistem care nu i-a dat mai nimic la schimb pentru a-și putea croi o viață de succes.
Drumul plângerii către educație
Obiecția excepțiilor
- Cu siguranță ele există
- Constatare dureroasă:
abilitățile și cunoștințele tinerilor absolvenți
=> irosirea anilor într-un sistem greșit
Putem empatiza cu condițiile inadecvate în care profesorii încearcă să supraviețuiască. De la salarizare deficitară, lipsuri în dotări și utilități, manuale depășite și greșite, carențe de formare continuă și actualizare a cunoștințelor – toate sunt nedrepte și de neeacceptat. Însă empatia se termină atunci când privești cu atenție impactul asupra copiilor. Adulții sunt întotdeauna responsabili pentru copii, chiar și atunci când nu ei sunt cauza sau situația nu a fost în controlul lor. Acest lucru este la fel de adevărat și în educație.
Drumul plângerii către educație
Condiții inadecvate
- Salarizare deficitară
- Lipsuri în dotări și utilități
- Manuale depășite și greșite
- Carențe de formare continuă
și actualizare a cunoștințelor(!) toate sunt nedrepte și de neeaceptat.
În alte țări lucrurile se mișcă. Deși nicăieri nu sunt ideale, schimbările sunt vizibile în altă parte. La noi nu se întâmplă nimic. Nici măcar acele lucruri care nu necesită investiții financiare. Practici învechite și dezonorante care nu au ce căuta în proximitatea copiilor și claselor de învățământ. Sunt lipsuri materiale? Cu siguranță. Scuză toate greșelile? Nicidecum. Asistăm la o apă stătută care distruge viața lacului fără ca nimeni să considere că am trecut pragul acceptabilului.
De ce insist pe tema educației? Pentru că nu pot să nu văd adevărul. Copiii noștri sunt nepregătiți pentru prezent, cu atât mai puțin pentru viitor. Facem eforturi să îi ajutăm pentru a lua note bune într-un sistem care știm că este putred. Notele îi ajută să scape din sistem, dar nu îi ajută cu nimic pentru ce provocări îi așteaptă în viitor.
Drumul plângerii către educație
Urgența educației
- Copiii noștri sunt nepregătiți pentru prezent,
cu atât mai puțin pentru viitor - Energie consumată de note pentru a scăpa din sistem,
nicidecum pentru provocările viitorului
Care este soluția? Fiecare dintre noi, adulții responsabili pentru vremurile în care trăim, să ne implicăm. Fiecare să găsească o metodă de a crea schimbare. Presiune asupra factorilor decidenți. Implicare locală. Depunere de proiecte. Crearea de grupuri de lucru mixte pentru a crea proiecte-pilot educaționale sau concepte alternative. Susținerea puternică și neobosită a profesorilor de excepție. Și lista continuă.
Drumul plângerii către educație
Responsabilizarea adulților
- Implicare individuală
- Identificare metode creare schimbare
- Presiune asupra factorilor decidenți
- Implicare la nivel local
- Depunere de proiecte
- Creare de grupuri de lucru
- Crearea de proiecte-pilot / concepte alternative
- Susținerea profesorilor de excepție
Și lansez o rugăminte profesorilor: faceți curățenie și ordine în breasla dascălilor. Nu ne permitem să continuăm sacrificarea viitorului copiilor. Fără schimbări curajoase și majore din interior nu vom obține mari victorii. Ține de dumneavoastră, profesorii de calitate, să repuneți profesia aceasta la loc de cinste în societate.
Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!
Despre Educație:
- Educația viitorului
- Educația – marele egalizator de oportunități
- Planificarea inovației din viitor
- Învățăm să învățăm mereu
- Despre o altfel de educație
Provocările prezentului:
- Despre a fi autentic
- Antrenamentul perseverenței
- Pericolul recompenselor imediate
- Echilibrul meritocrației
- Puțin bine nu e bun. Meritocrația la Stat
- Ecuația meritocrației
- Cum ne pierdem sau câștigăm viitorul
- Mediu neprietenos antreprenorilor