Perioada prin care trecem are particularități nemaiîntâlnite de către noi, viețuitorii ei. „Unii și alții” este la ordinea zilei. Unii trăiesc în război – alții, la capătul celălalt al planetei, nu au nicio frică. Unii au ieșit din pandemie – alții încă mai umblă protejați „până în dinți” de frica virusului. Unii au trecut prin grozăviile unui cutremur major – alții au scăpat însă privesc viitorul cu teamă.
Nu în ultimul rând, unii lucrează la stat și alții la privat. Partea comună este că în fiecare dintre cele două sunt implicați oameni. Cu o diferență esențială însă. Unii simt riscurile economice ale perioadei prin care trecem, și alții nu.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Privat vs. la stat
- Resimțirea crizei economice
= niveluri diferite
Putem spune că e foarte bine, uite „statul a pus osul la criza economică și a creat locuri de muncă”. A redus șomajul. Se colectează taxe și impozite din salarii la Buget. Un cadou mai otrăvit nici nu se putea. Și se vede în costul vieții și în relația disfuncțională dintre stat și contribuabilii săi.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Cadou otrăvit
- „Statul a creat locuri de muncă”
- „A redus șomajul”
- „Se colectează taxe și impozite”
= efecte negative
– costul vieții
– relație disfuncțională (stat & privat)
Statul s-a pus în gardă. Și-a găsit mecanisme ca salariile să fie protejate măcar parțial de inflație. A accesat noi împrumuturi să le plătească. Continuă să angajeze și să mărească salariile. Zero risc, zero responsabilitate, zero criterii de performanță. Și atunci nu ar trebui să ne surprindă lipsa progresului real.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Statul s-a pus în gardă
- Protejarea salariilor de inflație
- Accesare împrumuturi pentru plata lor
- Creșterea numărului de angajați
Lipsuri:
- Zero risc, responsabilitate, criterii de performanță
=> lipsa progresului real
Problema este că prin aceste acțiuni, statul a împins mediul economic direct în gard. În primul rând pentru că a rărit forța de muncă disponibilă, oricum deficitară. Apoi pentru că a încurajat superficialitatea, lipsa de performanță și de responsabilitate. Rezultatul? Privații trebuie să justifice de ce companiile cer performanță, rezultate și asumare.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Statul a trimis Privatul în gard
- Reducere forță de muncă disponibilă
(oricum deficitară) - Comparație viciată
– la stat = superficialitatea, lipsa performanță / responsabilitate
– la privat = performanță, rezultate și asumare
Nu în ultimul rând, pentru că la competiție cu mediul privat în foarte multe domenii, angajații statului din diverse structuri ale acestuia, câștigă mai mult decât salariile pe care antreprenorii din aceeași zonă georgrafică își pot permite să le plătească.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Statul a trimis Privatul în gard
- Nivel salarizare inaccesibil pentru privat
- Job-uri și venituri condiționate de performanță
Prin această acțiune indirectă, mediul privat este supus presiunilor din toate părțile. Scăderi de venituri, creșteri de cheltuieli de exploatare, creștere de cheltuieli cu dobânzile, lupta cu inflația, competiția și lista continuă.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Privatul se confruntă cu
- Scăderi de venituri
- Creșteri de cheltuieli de exploatare
- Creștere de cheltuieli cu dobânzile
- Lupta cu inflația, competiția
- Lista continuă
Toate acestea generează sentimentul de pericol în menținerea locurilor de muncă și de plată a salariilor. Și în final, de supraviețuire a afacerilor.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Consecințe
- Pericol pentru
– menținerea locurilor de muncă
– plata salariilor
– supraviețuirea afacerilor
Aici echilibrul între stat și privat e rupt. Sintagma „noi suntem statul” nu se mai referă la noi toți. Ci doar la unii. Adică la ei. Care nu au nimic de pierdut. Nu simt nicio presiune, nicio recesiune. Direcția este greșită pentru că nu statul trebuie să fie în gardă și să trimită privații în gard. Versiunea corectă ar fi: dacă privații nu sunt în gardă statul intră în gard.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Incorect
- Statul trebuie să fie în gardă,
chiar dacă trimite privații în gard
Corect:
- Dacă privații nu sunt în gardă
statul intră în gard.
Poate veți spune că și privatul are păcatele lui. De la calitatea și prețul produselor, tratamentul angajaților și până la etica afacerilor. Așa este, nici mediul privat nu este perfect. Sunt multe lucruri de îmbunătățit și acolo.
Însă statul este cel pe care îl plătim și pe care îl investim cu autoritate și resurse pentru a reduce probabilitatea acestor probleme. Numai că autoritățile nu își fac treaba și antreprenorii cinstiți au de pierdut. De exemplu, știm toți că sunt probleme majore de colectarea TVA. Răspunsul autorităților? Creșterea taxelor. Adică aceleași companii care oricum plăteau, să plătească mai mult. Colectarea TVA rămâne la fel de neperformantă.
Unii și alții. În gardă sau în gard.
Dinamica dintre stat și privat
- Investim statul cu
autoritate + resurse
pentru a rezolva problemele din privat - Dacă statul nu își face treaba
=> privații cinstiți au de pierdut
O schimbare este iminentă. Fiecare dintre noi putem fi parte din schimbarea în bine pentru noi toți sau putem fi victimele inerției care produce schimbări din ce în ce mai toxice pentru mediul de afaceri și pentru societate. Până atunci, opțiunea este una singură, cât mai repede toți în gardă, pentru a evita să ajungem toți în gard.
Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare continuăm discuția despre unde ne putem găsi salvarea. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!
—
Leadership:
- Omul (ne)potrivit la locul (ne)potrivit
- Gândirea tribală
- Puterea consensului
- Comparația. Invidie sau Inspirație
- Echilibrul si dezechilibrul
- Clepsidra vieților noastre
—
Noul An:
Partajează asta:
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)
- Mai mult
Apreciază:
Încarc…This entry was posted in În Media, Veridice. Bookmark the permalink.