În episoadele precedente vorbeam despre cum prezumția vinovăției devine premiza tuturor instituțiilor și sistemelor care guvernează o națiune. Astăzi vorbim despre cum acest mecanism corupe și alți piloni ai societății noastre.
Și vara aceasta ecranele au fost inundate cu alerte breaking news, benzi țipătoare cu titluri bombastice și discuții șocante. Cazul doctorițelor de la Spitalul Sfântul Pantelimon, sau uciderea doamnei stomatolog de la Brăila sunt doar câteva exemple dintr-un fenomen deja devenit obișnuiță.
Prezumția vinovăției
Judecata ecranelor
- Breaking news
- Titluri bombastice
- Discuții șocante
Moderatorii din toate media și invitații lor joacă în spectacolul „justiției paralele” în care își distribuie după interes rolurile de acuzatori, apărători, martori și judecători. Extrase din rechizitorii curg pe ecrane, chiar dacă teoretic nu ar trebui să fie încă publice, fiind trunchiate în funcție de ce ajută la crearea unei intrigi cât mai scandaloase.
Prezumția vinovăției
Judecata ecranelor
- Spectacolul „justiției paralele”
- Acuzatori, apărători, martori și judecători
- Informații trunchiate
- Intrigi cât mai scandaloase
În funcție de interes, referatele procurorilor fie sunt fabricate, fie devin adevărul de necontestat. Se aduc „probe”, se emit așa-zise raționamente și urmează concluziile: „E clar dom’le. Le-au făcut dosar să-i aducă la tăcere!” sau „Puș-că-rie scrie pe voi!”
Prezumția vinovăției
Judecata ecranelor
- Aceleași surse de informații
= „fabricate” / „adevărul absolut” - Se aduc „probe”
- Se emit așa-zise raționamente
- Urmează concluziile
Libertatea presei este invocată, precum și forța celei de-a patra puteri în stat. În numele acesteia este voie aproape orice. Au voie să facă așa ceva? Nu pare să existe o lege care să-i împiedice. Nici măcar deontologia profesională. Mai trist este că libertatea presei chiar este esențială unei societăți civilizate și chiar avem nevoie de o a patra putere în stat puternică, competentă și idependentă. Însă există o diferență majoră între presă și circ pentru buzunarele personale.
Prezumția vinovăției
Judecata ecranelor
- Libertatea presei
- A patra putere în stat
- Reguli, limite, interdicții?
- Deontologia profesională?(!) chiar avem nevoie de o presă
puternică, competentă și idependentă
Și uite așa ducem în derizoriu, pentru a mia oară, noțiunea „prezumției de nevinovăție”. Adică, până la o sentință definitivă, persoana acuzată se prezumă a fi nevinovată. Altfel spus, are dreptul să își continuie viața în normalitate și, în același timp, să răspundă solicitărilor autorităților.
Prezumția vinovăției
Judecata ecranelor
- Ducerea în derizoriu a
„prezumției de nevinovăție” - Până la o sentință definitive
persoana acuzată se prezumă a fi nevinovată
Prezumția vinovăției nu pare să supere pe nimeni până când nu devin ei înșiși subiectul tribunei publice. Atunci brusc își aduc aminte că prezumția nevinovăției face parte din fundamentele justiției. Și că afirmațiile nedovedite în justiție nu reprezintă dovezi. Sau că apărarea are tot dreptul să-și susțină partea. Și că doar judecătorul poate formula o sentință de condamnare doar în urma studierii unui dosar substanțial cu dovezi verificate și conform legilor aflate în vigoare. Chiar și după o sentință în primă instanță, ai dreptul la recurs, nu-i așa?
Prezumția vinovăției
Judecata ecranelor
- Devine problemă doar când ai lor sunt vizați
- Brusc își aduc aminte:
– prezumția nevinovăției
– afirmațiile nu sunt implicit dovezi
– apărarea are dreptul să apere
– doar judecătorul poate condamna
– dreptul la recurs
Problema este că atunci când ai o legislație care flirtează constant cu prezumția vinovăției și este plină de găuri, fie prin contradicții, fie prin lipsa clarității care permite zeci de interpretări diferite, este loc pentru tot circul din lume și prea puțină dreptate.
Avem o decizie de luat, indiferent în ce parte a societății activăm: fie prezumția nevinovăției este atât de valoroasă încât o vom apăra toți, fie acceptăm toți să fim tot timpul vinovați până la proba contrarie. Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!
—
Recente:
- Revizuirea procedurii de expropriere
- Impozitarea clădirilor în 2024
- Promisiunea digitalizării fiscale
—
Despre Educație:
- Educația viitorului
- Educația – marele egalizator de oportunități
- Planificarea inovației din viitor
- Învățăm să învățăm mereu
- Despre o altfel de educație
—
Provocările prezentului:
- Despre a fi autentic
- Antrenamentul perseverenței
- Pericolul recompenselor imediate
- Echilibrul meritocrației
- Puțin bine nu e bun. Meritocrația la Stat
- Ecuația meritocrației
- Cum ne pierdem sau câștigăm viitorul
- Mediu neprietenos antreprenorilor
—
Leadership:
- Omul – ființă socială
- Cea mai bună utilizare a oamenilor
- Majoritatea tăcută
- Împăratul este gol
- Salvarea este în unitate
- Unii și alții. În gardă sau în gard.
- Omul (ne)potrivit la locul (ne)potrivit
- Gândirea tribală
- Puterea consensului
- Comparația. Invidie sau Inspirație
- Echilibrul si dezechilibrul
- Clepsidra vieților noastre