Vorbeam în episodul precedent despre riscurile bazelor de date și cea mai eficientă tactică de securizare a acestora. Însă reducerea mizei nu se aplică doar tehnologiilor.
Similar ar trebui să ne gândim și la eliminarea evaziunii fiscale. Cu cât nivelul taxelor și impozitelor este mai mare, cu atât mai profitabil este să nu le plătești. Evaziunea devine rentabilă când beneficiile asumării riscurilor depășesc cu mult costul lor. Iar dacă nivelul fiscalității nu mai este sustenabil pentru piața muncii și activitatea economică, atunci ai pregătit o rețetă „perfectă” pentru generalizarea fenomenului.
Selecția naturală a răului
Reducerea mizei
- Cu cât taxele sunt mai mari
cu atât e mai profitabil să NU le plătești - Dacă nivelul fiscalității nu este sustenabil
=> generalizarea fenomenului
Dacă este doar o chestiune de „optimizare” a profitului – este ceva ce poate fi combătut dacă este identificat și aspru sancționat fără excepție. Cei care își asumă riscul sunt relativ puțini, pot fi identificați și suportă consecințe usturătoare. Dacă motivația devine singura opțiune de supraviețuire – brusc ești în conflict existențial cu toată lumea și nu ai cum să câștigi împotriva tuturor.
Selecția naturală a răului
Fiscalitate scumpă
- Dacă e doar „optimizare”
=> poate fi combătut (identificat + sancționat) - Dacă este supraviețuire
=> conflict existențial generalizat
Pare absurd, dar devine o realitate posibilă. Și explică de ce ajungem la prezumția de vinovăție. Când sistemul știe că regulile pe care le impune sunt greu de suportat pleacă de la premiza că toată lumea va încerca să le ocolească. Și atunci își croiește instrumentele de luptă pe baza acestor percepții: toată lumea este vinovată până la proba contrarie.
Selecția naturală a răului
Cauzalități
- Când regulile impuse
sunt greu de suportat
=> vor fi încălcate
=> premiza vinovăției
=> instrumente de luptă în consecință
Sistemul se bazează pe a induce spaima în cei care, pentru orice interacțiune cu autoritățile, trebuie să plătească într-un teanc de documente originale și declarații pe proprie răspundere sub amenințarea pedepselor de tot felul. Și funcționează, însă doar pentru oamenii de bună credință, adică cei care oricum nu ar fi încălcat legea.
Selecția naturală a răului
Condamnarea oamenilor buni
- Sistem bazat pe spaimă
(birocrație, pedepse, etc) - Funcționează doar pentru
oamenii de bună credință
oricum nu încălcau legea
Infractorii nu au astfel de impedimente. Toate birocrațiile din lume nu-i vor putea opri. Ei joacă la risc mare, profit enorm. În schimb dacă am avea verificări de date, analize de informații corelate și o suită de instrumente tehnologice împreună cu specialiști adevărați, cu nici jumătate din bazele de date din prezent, problema evaziunii ar fi rezolvată.
Selecția naturală a răului
Soluții evaziune fiscală
- Verificări de date
- Analize de informații correlate
- Instrumente tehnologice
- Specialiști adevărați
- Jumătate din bazele de date existente
Și totuși acest lucru nu se întâmplă. Autoritățile vorbesc despre austeritate, însă cei mai mari datornici la stat sunt companiile statului, măririle cheltuielilor nu se opresc, deci nici creșterile de taxe și impozite pentru oameni și companii. Combinația dintre instabilitate fiscală și legală, birocrație și lipsa competenței celor care iau aceste decizii ne aduce în fața unui colaps iminent.
Selecția naturală a răului
Rețeta „perfectă”
- Evaziunea nu este rezolvată
- Privaților li se cere austeritate
- Marii datornici = companii de stat
- Statul cheltuile excesiv
- Cresc taxele și impozitele
- Instabilitate fiscală + legală
- Birocrație
- Lipsă competență
Situația actuală nu mai poate continua. În timp, acest mod de operare va duce la o selecție naturală în care cei care încalcă legea au totul de câștigat și cei care o respectă au totul de pierdut. Suntem siguri că ne dorim o societate în care doar cei dispuși să încalce legea câștigă? Nu ar fi mai profitabil să facem legile din start corecte și legitime?
Selecția naturală a răului
Rețeta „perfectă”
- Cei care încalcă legea
= au totul de câștigat - Cei care respectă legea
= au totul de pierdut
Evaziunea fiscală în formă cvazi-generalizată nu este cauzată de contribuabili, ci de legiuitori. Căci dacă respectarea legilor este un lux și bogați sunt doar cei care nu respectă legile, foametea nu-i departe, iar dictatura cu atât mai puțin. Ne oprim aici pentru astăzi. În ediția viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina Adrian Vascu de pe Facebook, Youtube și în aplicațiile mobile din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!
—
Recente:
- Revizuirea procedurii de expropriere
- Impozitarea clădirilor în 2024
- Promisiunea digitalizării fiscale
—
Despre Educație:
- Educația viitorului
- Educația – marele egalizator de oportunități
- Planificarea inovației din viitor
- Învățăm să învățăm mereu
- Despre o altfel de educație
—
Provocările prezentului:
- Despre a fi autentic
- Antrenamentul perseverenței
- Pericolul recompenselor imediate
- Echilibrul meritocrației
- Puțin bine nu e bun. Meritocrația la Stat
- Ecuația meritocrației
- Cum ne pierdem sau câștigăm viitorul
- Mediu neprietenos antreprenorilor
—
Leadership:
- Omul – ființă socială
- Cea mai bună utilizare a oamenilor
- Majoritatea tăcută
- Împăratul este gol
- Salvarea este în unitate
- Unii și alții. În gardă sau în gard.
- Omul (ne)potrivit la locul (ne)potrivit
- Gândirea tribală
- Puterea consensului
- Comparația. Invidie sau Inspirație
- Echilibrul si dezechilibrul
- Clepsidra vieților noastre
Partajează asta:
- Dă clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)
- Dă clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)
- Mai mult
Apreciază:
Încarc…This entry was posted in În Media, Veridice. Bookmark the permalink.