În episodul precedent am vorbit despre diferența dintre un șef și un lider. Aceasta este determinată într-o măsură semnificativă de relația pe care o avem cu propriul nostru Ego. Fie îi suntem capitivi, fie reușim să ne eliberăm de povara acestuia.
Fred Kofman spune că Egoul vrea la nesfârșit confirmare, recunoaștere și succes. Sub vraja sa, fiecare dintre noi tânjește să fie cel mai bun, cel mai inteligent, eroul. Egoul nostru își dorește ca alții să aibă nevoie de noi, să ne admire, să ne urmeze.
#Blocarea Dezvoltării
Ego cere mereu
- Confirmare, recunoaștere, succes
- Cel mai bun / inteligent – eroul
- Important pentru alții, admirat și ascultat.
Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)
Problema este că nevoia insațiabilă de confirmare a Egoului ne face uneori să îi doborâm pe ceilalți. Prea mulți lideri, de la cei din companii și până la cei din politică sau administrație, tânjesc după putere asupra oamenilor și a grupurilor, deoarece Ego le spune că sunt respectabili doar dacă sunt în vârf.
#Blocarea Dezvoltării
Când Ego este toxic
- Nevoie insațiabilă de confirmare a Egoului
>> controlul + doborârea celorlalți
respect = doar în vârful ierarhiei (cu orice preț)
Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)
Ego este dinamizat de setea de succes și teama de eșec. Activează constant teama de eșec pentru că frisonul succesului are viață scurtă iar riscul eșecului este omniprezent. Ego este competitiv. Îi consideră pe colegi drept potențiale amenințări. Daca ei apar într-o lumină mai bună, Ego se teme că pierde competiția comparației cu ei și automat statutul social câștigat.
#Blocarea Dezvoltării
Când Ego este amenințat
- Setea de succes & teama de eșec
>> competitivitate toxică
ceilalți = potențiale amenințări
Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)
Conducerea pe bază de Ego, adică preocuparea numai pentru sine însuși, nu lasă loc pentru nimic și nimeni altineva. Nici colegi, nici angajați, nici clienți. A nu conduce pe bază de Ego înseamnă să conștientizăm acest lucru și să facem eforturile necesare pentru transformarea personală. Altfel Ego își va păstra controlul pentru că are rădăcini extrem de adânci care ne pot ține prizionieri întreaga viață.
Se spune că egourile noastre învață lecțiile greșite în prima parte a vietii și trag concluzii care ne vor determina să ne punem singuri limite în viitor, ca adulți. Într-una dintre fabulele sale, Esop ilustrează acest lucru. Un măgar se plimba pe o cărare purtând în spate saci grei de sare și a căzut într-un râu. Sarea s-a dizolvat în apă și măgarul a ieșit din râu ușor ca o pană. Următoarea dată când a mers pe cărare măgarul a sărit în râu pentru a-și ușura povara. De această dată sacii erau plini cu bureți și măgarul s-a înecat.
Așadar, trebuie să fim atenți la semnele care ne indică influența egoului și să luăm măsuri la timp pentru a ne putea elibera de efectele sale nocive. De exemplu, atunci când observăm că am devenit sarcastici, disprețuitori, condescendenți cu partenerii de discuție. Sau atunci când devenim exagerat de critici și tăioși la adresa colegilor.
#Blocarea Dezvoltării
Semnele Ego-ului toxic
- Sarcastici, disprețuitori, condescendenți cu partenerii de discuție
- Exagerat de critici și tăioși la adresa colegilor
Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)
Realitatea este că egoul găsește și amplifică defectele celorlalți, căutând să demonstreze că noi avem dreptate și ei greșesc. O astfel de situație ne transformă în oameni excesiv de competitivi, exigenți și manipulatori.
#Blocarea Dezvoltării
Explicația Ego-ului toxic
- Validare de sine prin amplificarea defectelor celorlalți
>> competitivi, exigenți și manipulatori
Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)
Însă trebuie să înțelegem sursa acestor reacții – respectiv teama că nu suntem suficient de buni, că am putea fi respinși sau abandonați. Problema este că aceste frici nu ne mai permit să ne asumăm riscuri și a colabora cu ceilalți pentru a evolua și a crește. Rămânem blocați acolo unde suntem, izolați, devenind din ce în ce mai supărați pe progresul celor din jur.
#Blocarea Dezvoltării
Cauza Ego-ului toxic
- Teama că nu suntem suficient de buni
(respingere, abandon)>> frici limitative dezvoltării
asumarea de riscuri
colaborarea cu ceilalți
Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)
Rațional vorbind, noi toți știm că atingerea unor obiective cu adevărat valoroase, evoluția personală sau construirea unor relații autentice sunt mult mai importante decât eventuale eșecuri de moment. Dacă lăsăm Ego să ne domine, ne vom limita acțiunile pentru o falsă protecție și pierzând șansa la a deveni mai buni și a realiza lucruri importante în viața noastră și a celor pe care îi conducem.
#Activarea Dezvoltării
Prețul creșterii personale
- Merită eventuale eșecuri de moment
– atingerea de obiective valoroase
– evoluție personală
– construirea de relații autentice
Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)
Sună complicat? Nu este, însă cere un angajament profund. Altfel spus, dacă vrei să alergi la un maraton, trebuie mai întâi să vrei întreaga pregătire necesară pentru a putea fi în formă în ziua maratonului.
Ne oprim aici pentru astăzi. Săptămâna viitoare vorbim despre cum putem face tranziția de la un șef dominat de ego la un leader care inspiră oameni să îndeplinească misiuni valoroase. Până atunci, ținem legătura pe pagina noastră de Facebook, pe canalul deYoutube și în aplicația mobilă „Adrian Vascu” din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!
—
- —