O vorbă romaneasca spune: „e bine și așa rău cum e”
In luna aprilie 2019, au aparut Normele privind reevaluarea bunurilor culturale mobile detinute de institutii publice de drept public in vederea asigurarii unei juste reflectari a acestora in contabilitate.
Diferit fata de continutul normelor, titlul pare destul de clar. S-a intentionat reglementarea modului in care patrimoniul muzeelor este reflectat in situatiile financiare.
De fapt, intreaga poveste a pornit de la unele controale ale unor institutii de stat (Curtea de Conturi sau ANAF) care s-au finalizat prin instructiuni scrise adresate institutiilor controlate, de a-si reevalua, adica a-si creste valorile din contabilitate pentru bunurile din patrimoniu. Nivelul valorii este ridicol, intalnindu-se frecvent sume de 0,0001 lei. De unde au aparut? Din aplicarea deficitara a unei alte reguli anterioare, in momentul denominarii leului (cand toate cifrele s-au impartit la 10.000)
In loc sa se repare efectul aplicarii incorecte a denominarii, de cativa ani institutiile vizate cauta solutii de reevaluare, iar Ministerul Culturii se straduie sa reglementeze ceva in acest sens. Si a reglementat. Gasiti la finalul articolului, textul integral al Normelor.
Din analiza profesionala a acestora rezulta si concluzia din titlu privitoare la imprecizia reglementarii. Voi extrage doar doua idei de la inceputul si sfarsitul actului, care mi se par definitorii.
1. Articolul 1 precizeaza „Prezentele norme reglementează modalitatea de reevaluare a bunurilor culturale mobile, cu excepţia bunurilor culturale mobile care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor internaţionale de evaluare, deţinute în proprietate sau în administrare, de către instituţiile publice, cu scopul determinării valorii juste a acestora în contabilitate”.
Comentariu
Asa cum e scris, rezulta foarte probabil ca niciun bun cultural mobil nu poate fi reevaluat conform standardelor internationale de evaluare, prin urmare majoritatea masei de reevaluat face parte din exceptie. Si aceasta pentru ca nu se precizeaza despre ce standarde internationale este vorba. Pentru ca sunt mai multe asemenea standarde, iar trimiterea este cu articol hotarat, ceea ce presupune ca ar trebui sa fie respectate toate.
In al doilea rand, conform legii in Romania, evaluatorii autorizati trebuie sa respecte standardele de evaluare in vigoare, care sunt standarde nationale si nu toate standardele internationale.
2. La penultimul aliniat din ultimul articol se precizeaza „Bunurile culturale mobile pentru care, din motive obiective, expertul acreditat sau evaluatorul autorizat constată că nu se poate stabili o valoare justă sau care nu pot fi reevaluate conform standardelor internaţionale de evaluare vor fi evidenţiate în continuare în contabilitate cu valoarea de intrare actualizată cu indicele de inflaţie”
Comentariu
Cu alte cuvinte, exceptiile de la articolul 1 se pot rezolva printr-o reevaluare administrativa, respectiv actualizand valoarea de intrare cu indicele de inflatie.
Astfel, evitandu-se subiectivismul aprecierii unor bunuri cu o diversitate enorma, si tinand seama ca scopul este doar reflectarea contabila, care sa satisfaca cerintele autoritatilor de control, cel mai probabil metoda principala de reevaluare va ramane actualizarea indiciala.
Vor trebui clarificate doua lucruri:
1. Cine si cum certifica faptul ca nu pot fi aplicate standardele internationale de evaluare!
2. Daca echipa care va realiza actualizarea indiciala va fi aceeasi prevazuta ca si componenta la articolul 3 adica un cuplu format din experţi acreditaţi de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi evaluatori autorizaţi de către A.N.E.V.A.R.
In concluzie ceva se va putea aplica, avand in vedere ca obiectivul nu este nivelul rezultatului ci declansarea si finalizarea unui proces de reevaluare.
Si uite asa aplicam din nou pacatoasa vorba romaneasca „e bine si asa rau cum e” care ne tine in aceeasi stare, des intalnita, de superficialitate.
Pentru a nu critica doar, daca ar fi sa dau si o solutie, Norma ar trebui sa clarifice la Art 1 ca este vorba de standardele de evaluare in vigoare, sa fie mai riguroasa la Art 4 si sa excluda „valoarea de piata” din criteriile avute in vedere la evaluare (pentru ca se creeaza o referinta circulara) si la ultimul articol sa inlocuiasa „valoarea actualizata cu indicele de inflatie” cu o formulare de genul „valoarea rezultata din indexarea cu indici de actualizare adecvati fiecarui tip de bun reevaluat”
NORME din 9 aprilie 2019 privind reevaluarea bunurilor culturale mobile deţinute de instituţii publice de drept public, în vederea asigurării unei juste reflectări a acestora în contabilitate
EMITENT: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 307 din 19 aprilie 2019
Comenteaza legea
──────────
Aprobate prin ORDINUL nr. 2.239 din 9 aprilie 2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 19 aprilie 2019.
──────────
ART. 1
Prezentele norme reglementează modalitatea de reevaluare a bunurilor culturale mobile, cu excepţia bunurilor culturale mobile care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor internaţionale de evaluare, deţinute în proprietate sau în administrare, de către instituţiile publice, cu scopul determinării valorii juste a acestora în contabilitate.
ART. 2
(1) Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează în mod individual sau pe colecţii, în funcţie de specificul diverselor categorii de bunuri culturale mobile, acceptându-se ca principii generale următoarele:
a) utilizarea preţurilor practicate în comerţ, pe piaţa de artă şi antichităţi internă sau internaţională, pentru unele produse comparabile sau asimilabile ca raritate, calitate artistică, vechime, valoare culturală şi încadrarea acestora în limite minimale-maximale; pentru bunurile culturale mobile care nu au corespondenţă în comerţ se va stabili un preţ de pornire ce va ţine seama de timpul necesar obţinerii obiectului, material, tehnică, stare de conservare, raritate etc.;
b) în toate cazurile de reevaluare, la calcularea valorii juste se va lua în considerare ca rezultatul final să fie consemnat printr-o cifră rotunjită;
c) în cazul bunurilor culturale mobile care au ca referinţă valori de pe piaţa internaţională, exprimate în altă monedă decât cea naţională, la stabilirea valorii se va proceda la conversia acesteia în moneda naţională la rata de schimb valutar a Băncii Naţionale a României;
d) valoarea justă a bunului cultural mobil/a colecţiei reflectă un preţ de bază căruia i s-au adăugat sau i s-au scăzut, prin sistemul procentual, valori diferenţiate conform calităţilor utilizate pe piaţă.
(2) Reevaluarea patrimoniului cultural naţional se va realiza eşalonat, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau pornind de la bunurile culturale mobile clasate în categoria juridică Tezaur a patrimoniului cultural naţional şi continuând cu cele clasate în categoria juridică Fond a patrimoniului cultural naţional.
(3) Reevaluarea patrimoniului cultural naţional deţinut de către instituţiile publice se face, de regulă, la fiecare etapă de 10 ani sau, după caz, ori de câte ori este necesar.
ART. 3
(1) Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează conform dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, de către experţi acreditaţi de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale în domeniile bunurilor culturale din patrimoniul cultural naţional mobil, conform Ordinului ministrului culturii şi cultelor nr. 2.009/2001 privind Normele de acreditare a experţilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi de către evaluatori autorizaţi de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România (A.N.E.V.A.R.).
(2) În vederea realizării reevaluării prevăzute la alin. (1), instituţiile deţinătoare pot utiliza experţi acreditaţi de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi evaluatori autorizaţi de către A.N.E.V.A.R. din aparatul propriu sau pe bază de contract de prestări servicii, încheiat conform legii.
(3) Reevaluarea prevăzută la alin. (1) poate fi realizată de o singură persoană, în situaţia în care aceasta este acreditată ca expert de către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi este autorizată ca evaluator de către A.N.E.V.A.R.
ART. 4
(1) Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează pe baza următoarelor criterii, după caz:
a) valoarea culturală: istorică, arheologică, documentară, memorialistică, artistică, religioasă, etnografică, monumentală, ştiinţifică şi tehnică;
b) vechimea;
c) frecvenţa (raritatea);
d) originea, autorul sau şcoala;
e) materialul – tehnica;
f) starea de conservare (dacă bunul cultural a fost sau nu restaurat);
g) apartenenţa la un fond sau o colecţie constituită;
h) autenticitatea;
i) calitatea formală;
j) apartenenţa bunului cultural la patrimoniul cultural naţional mobil clasat sau, după caz, susceptibilitatea de a face parte din patrimoniul cultural naţional mobil clasat;
k) valoarea de piaţă;
l) cotele din cataloagele recunoscute internaţional, la bunurile culturale mobile pentru care există astfel de lucrări.
(2) Criteriile de reevaluare prevăzute la alin. (1) sunt generale, în cadrul fiecărei categorii de bunuri culturale mobile expertul acreditat şi evaluatorul autorizat vor stabili ponderea fiecărui criteriu.
(3) La criteriile prevăzute la alin. (1), experţii acreditaţi şi evaluatorii autorizaţi pot adăuga criterii specifice în funcţie de domeniu/subdomeniu şi de specificul bunului cultural mobil.
ART. 5
(1) Rezultatele reevaluării se consemnează în contabilitatea instituţiei publice, potrivit legislaţiei în vigoare.
(2) În cazul bunurilor culturale mobile pentru care se declanşează procedura de clasare, valoarea din documentaţia de clasare se va înscrie în contabilitatea instituţiei publice.
(3) Bunurile culturale mobile pentru care, din motive obiective, expertul acreditat sau evaluatorul autorizat constată că nu se poate stabili o valoare justă sau care nu pot fi reevaluate conform standardelor internaţionale de evaluare vor fi evidenţiate în continuare în contabilitate cu valoarea de intrare actualizată cu indicele de inflaţie.
(4) Pentru a proteja bunurile culturale mobile împotriva tentativei de furt, valorile de inventar vor avea un caracter confidenţial şi vor putea fi făcute publice doar în condiţiile legii.
––