Singura categorie de proprietari exceptată prin lege de la plata impozitelor pentru clădirile deținute – statul prin instituțiile sale centrale și locale.
În cazul acestora, chiriașii sunt cei care trebuie să plătească o sumă de bani către bugetele locale – se numește „taxă pe clădiri” și este calculată plecând de la baza valorii trecute în contabilitatea instituţiei publice care deţine spațiul utilizat. Există astfel de exemple cum ar fi birouri închiriate terților în clădirea Ministerului Transporturilor sau spații din cadrul Teatrului Național din București.
Cu toate că plata taxei pe clădiri cade în sarcina chiriașilor, stabilirea valorii contabile ține de instituțiile care le dețin. Ele au inclusiv obligația de a realiza evaluarea activelor la fiecare 3 ani. În caz contrar, taxa pe clădiri va fi calculată la cota penalizatoare de 5% iar diferența față de cea normală va fi suportată de către instituție, din bugetul propriu.
Lucrurile se complică în cazul spațiilor de natura unor încăperi dintr-un imobil care nu au fost evaluate separat și nu au în contabilitatea instituției publice valori de inventar distincte. Nu de puține ori se ia valoarea totală a clădirii, se împarte mecanic la suprafața totală și apoi se înmulțește cu metrul pătrat al spațiului închiriat.
Cu alte cuvinte, o sală de spectacol complet dotată și o terasă în aer liber au aceeași valoare pe metru pătrat. Ilogic! Această procedură este păguboasă și pentru proprietar și pentru chiriaș. În mod evident nu întreaga suprafață are aceeași valoare, ci variază în funcție de dotări, utilități, împărțirea spațiului și multe alte detalii.
Pentru anul viitor, chiriaşii/concesionarii ar trebui să se încadreze în plata taxei pe cladiri până la finalul lunii martie, în baza valorilor contabile de la sfârşitul acestui an. În acelaşi timp, institutiile publice trebuie să se asigure că au actualizat aceste valori şi le-au trimis chiriaşilor în timp util.
Mai jos, puteți studia prevederile legale din Codul Fiscal – Art 460:
(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi:
a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal;
b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
c) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior;
d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior;
e) în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.
(8) În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.
(9) În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, diferenţa de taxă faţă de cea stabilită conform alin. (1) sau (2), după caz, va fi datorată de proprietarul clădirii.
Citește și articolele despre impozitarea clădirilor (2019) deținute de persoane fizice, impozitarea clădirilor (2019) deținute de persoane juridice și despre ce ar trebui să știe autoritățile despre impozitarea clădirilor în 2019.
Pentru întrebări, dezbateri și propuneri de teme – ne întâlnim pe Facebook.