Veridice 435 – Victimă sau Jucător

Se spune că „succesul are mulți părinți, dar eșecul este orfan”. Astăzi vom discuta despre cele două atitudini care ne definesc parcursul în viață – inclusiv cea profesională. În fața provocărilor zilnice putem alege să fim victimă sau jucător.

Opțiunea victimei este foarte atractivă: orice s-ar întâmpla, nu este vina noastră. Și dacă nu este vina noastră, înseamnă avem dreptul să găsim vinovați. Indignarea îndreptățită a victimei inocente creează o dependență extrem de puternică.

#Victimă sau Jucător (Leadership)

1). Victima

  • Nu este vina mea
    > acuzarea vinovaților
    > indignarea nedreptățitului
    >> dependență puternică

Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)

 

O victimă se concentrează pe elementele pe care nu le poate controla, pe acțiunile celorlalți și pe suferința pasivă în fața circumstanțelor nedrepte. Astfel, victima se asigură că nu este vina sa și că toată lumea știe că nu poate face nimic pentru remediere. Din moment ce nu este parte din problemă, nu poate fi nici parte din soluție.

#Victimă sau Jucător (Leadership)

1). Victima se concentrează pe:

  • ce NU poate controla
  • acțiunile celorlalți
  • circumstanțele nedrepte
  • suferința pasivă> nu e parte din problemă
    >> nu e parte din soluție

Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)

 

Victima este mereu pe tușă, criticându-i pe cei de pe teren. Este un loc sigur: nu poate face nimic pentru echipă și, deci, nici nu poate fi acuzată dacă echipa pierde. Vinovații sunt mereu alții: colegii, șefii, regulile, concurența, clienții, economia, ghinionul și lista continuă. Prețul rolului de victimă este că astfel își investește puterea în cei pe care îi acuză și renunță la orice șansă la propria dezvoltare sau la contruirea unei vieți după propriile dorințe.

#Victimă sau Jucător (Leadership)

1). Victima:

  • nu poate face nimic pentru echipă
    >> nu poate fi acuzată de eșecul echipei
  • vinovații sunt ceilalți
    colegi, șefi, reguli, concurență, clienți
    economia, ghinionul, etc.
  • prețul: pierderea puterii

Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)

 

Liderii autentici sunt jucători. Ei se concentrează pe elementele pe care le controlează. Deși sunt conștienți de toți factorii externi aflați în afara puterii lor, nu le acordă energie pentru că oricum nu îi pot influența. Jucătorii nu se lasă copleșiți de circumstanțe pentru că au în spate un istoric de confruntări cu necunoscutul pe care le-au dovedit cu succes.

#Victimă sau Jucător (Leadership)

2). Jucătorul se concentrează pe:

  • Elementele pe care le controlează
    (ignoră ce nu pot influența)
  • Familiaritatea cu necunoscutul
  • Încrederea că pot rezolva problema

Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)

 

Atitudinea lor este înrădăcinată în puterea de a rezolva probleme, indiferent cine este responsabil de crearea lor. Punându-se mereu în poziția celor care acționează, se asigură că mereu învață ceva nou, progresează, evoluează. Chiar și atunci când eforturile lor eșuează, tot obțin o experiență valoroasă care îi întărește și îi antrenează pentru viitor.

#Victimă sau Jucător (Leadership)

2). Jucătorul:

  • Puterea de a rezolva probleme
  • Asumarea inițiativei / acțiunii
  • Vizează progresul, evoluția
  • Fără teama eșecului

Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)

 

Dacă vrem să fim parte din soluție trebuie să ne considerăm și parte a problemei. Este singura cale prin care putem prelua controlul sau contribui măcar la remedierea situației. Jucătorii sunt dispuși să încaseze lovitura răspunderii tocmai pentru că e singura șansă la poziționarea pe locul șoferului.

#Victimă sau Jucător (Leadership)

Alegere:

  • Dacă vrem să fim parte din soluție
    atunci trebuie să fim parte a problemei(!) prețul puterii este asumarea responsabilității

Sursa: Revoluția Sensului (Fred Kofman, 2018, Ed. Spandugino)

 

Iar aceasta este dilema fiecăruia dintre noi: vom decide să fim victime ale circumstanțelor care nu pot face nimic, dar nici nu pot fi acuzate că au greșit sau… ne asumăm rolul jucătorilor care iau decizii și se implică cu riscul de a suferi eșecuri uneori.

 

Mai ales atunci când suntem în poziții de conducere, le suntem datori celor pe care îi coordonăm să ne asumăm rolul jucătorului. Dincolo de performanțele echipei, este un model sănătos pentru toți colegii din jurul nostru. Este important să vadă la noi că implicarea, acțiunea, responsabilitatea sunt mult mai importante decât eșecurile ocazionale.

 

În mod implicit, trebuie să le asigurăm un mediu sănătos în care oamenilor nu le este teamă să ia inițiativă din cauză că un eventual eșec poate rezulta, indiferent de circumstanțe sau intenții, în pierderea slujbei. În mod tradițional, premiem succesul și pedepsim eșecul. Problema este că în „eșec” se regăsesc toate testele premergătoare succesului.

 

Trebuie să contruim o delimitare clară între cei care își asumă inițiative și responsabilități cu riscul eșecului și cei care pur-și-simplu au greșit. Iar valorile de bază în cultura organizațională ne ajută să ghidăm oamenii către înțelegerea diferenței dintre cele două. Condiția este ca regulile să fie clare și bine înțelese de toți membrii organizației.

 

Leaderii autentici, nu doar că își asumă rolul jucătorilor, dar antrenează echipe întregi de jucători. Adică oameni care se implică, își asumă responsabilități și fac tot ce este în puterea lor pentru a rezolva problemele cu care se confruntă în fiecare zi.

 

Ne oprim aici pentru astăzi. Săptămâna viitoare revenim cu noi teme veridice. Până atunci, ținem legătura pe pagina noastră de Facebook și în aplicația mobilă „Adrian Vascu” din Google Play și Apple Store. Vă doresc multă sănătate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *