ANAF si URA

Despre controalele fiscale știu, mai mult sau mai puțin, toate companiile și PFA-urile din Romania. Fie că au fost sau nu ”vizitate” de organele de control, au o idee despre cum decurge o astfel de întâlnire.

Tot despre controalele fiscale cunosc și eu, atât din experiențe proprii, cât și din situații pe care le-am întâlnit în activitatea mea profesională recent, că:

  1. Atitudinea celor care execută controalele este una corectă, politicoasă
  2. Rolul agenților fiscali, de consultanți fiscali, anterior controalelor, este din ce în ce mai redus
  3. Nu există proces verbal de control în care să nu existe sume suplimentare de achitat de către contribuabili, constând, desigur, în principal și accesorii. Personal, nu cred că aceste sume provin neapărat dintr-un target al agenților fiscali de a atrage sume la buget.
  4. Sumele de plătit sunt exigibile într-un termen foarte scurt, de doar câteva zile.

 

Astfel, desprind din cele de mai sus faptul că rezultatul controalelor reprezintă o sursă bugetară sigură.

De ce cred eu că se întâmplă acest lucru?

În primul rând, pentru că, în majoritatea situațiilor, există deficiențe atât în modul de înregistrare contabilă, cât și în modul de calcul al taxelor și impozitelor.

În al doilea rând, pentru că legislația specifică este atât de complicată, iar numărul de taxe atât de mare, încât este aproape imposibil să nu greșești.

„Cireașa de pe tort” în aceste cazuri o reprezintă evaziunea fiscală, despre care știm cu toții că se află la un nivel foarte ridicat, dar pe care nu o poate evalua nimeni cu exactitate. O dovadă că ea există, sunt chiar rezultatele acestor controale, care scot la iveală nereguli, și, implicit, venituri suplimentare la buget.

 

După cum am amintit, una dintre cauze o reprezintă înregistrările contabile defectuoase. Eu consider că profesia de contabil nu este privită cu respectul și atenția cuvenite în societatea noastră. De multe ori, agenții economici consideră că nu e mare lucru să ții evidența unor documente, ca urmare plătesc onorarii reduse, doar ca să constate rolul important al contabilului când, din nefericire, e prea târziu, mai exact în urma unui control fiscal. Nu vreau să dezvolt aici care sunt cauzele acestei relaționări dintre agenții economici și contabili, ci doar să subliniez că rolul contabilului ar trebui „reevaluat”, atât de către contribuabili, cât și de către experții contabili înșiși.

 

Revenind la cele de mai sus, consider că o soluție posibilă de reducere a evaziunii fiscale poate veni din următoarele acțiuni concomitente sau consecutive:

  1. Modificarea legislației fiscale în următoarele direcții:
    1. Simplificarea legislației contabile și reducerea numărului de taxe, astfel încât legislația rezultată să poată fi asimilată într-un timp rezonabil de către contribuabili și să prezinte cât mai puțin echivoc. Ulterior unei astfel de măsuri cred că este necesar ca schimbările să fie cât mai rare, pentru că un cadru stabil și predictibil este crucial pentru dezvoltarea mediului de afaceri.
    2. Reanalizarea modalității de recuperare a sumelor rezultate din controale, astfel încât exigibilitatea imediată de la data finalizării controlului sa nu pună firmele în situația de a-și declara insolvența.
    3. Reducerea taxelor și impozitelor. Pe termen scurt, efectul – oricât de cinic ar părea – va fi compensat de veniturile din controale, dar se va da astfel un sprijin contribuabililor să își plătească sumele rezultate din înregistrările incorecte din contabilitate. Pe termen lung, se vor diminua zonele de erori de înregistrare și interpretare, astfel încât sumele mai mici, dar mai multe, vor fi plătite la timp.
  2. Întețirea controalelor fiscale. Avantajele acestei operațiuni s-ar vedea atât în buget, datorită veniturilor certe și exigibile provenite din aceste controale (care, fiind extinse la o perioada de 5 ani anteriori controlului, s-au dovedit întotdeauna „fructuoase”), cât și pentru contribuabili, care, după un asemenea control, își vor pune la punct sistemul de înregistrări contabile, astfel încât, în viitor, aceste vulnerabilități să fie cât mai reduse. Și poate, cu timpul, o să scăpam de acest ”adevăr” încetățenit deja, că dacă faci obiectul unui control, este „imposibil să nu-ți găsească ceva”.

 

Mai în glumă, mai în serios, cred că genul acesta de măsuri, care, desigur, nu sunt exhaustive și pot fi îmbunătățite, ar putea avea un efect favorabil.

 

Astfel, supun analizei acest subiect dintr-o perspectivă diferită față de discuțiile de până acum pe aceeași tema. Iar pentru a continua în aceeași notă atipică, dacă numărul agenților fiscali nu este suficient pentru a demara o acțiune generalizată de control, se poate apela, de ce nu, la externalizarea acestui serviciu pentru o perioadă limitată de timp, către persoane competente și independente.

 

Pentru a fi înțelese corect spusele mele, care pot fi cu ușurintă și superficialitate interpretate ca pledoarie pentru creșterea numărului de controale fiscale, subliniez că îmi doresc un sistem minimalist și modern de taxe, cu niveluri reduse, care să încurajeze investițiile si antreprenoriatul. Dacă pentru a ajunge acolo, este nevoie de o creștere a numărului de controale fiscale, consider acest lucru, pentru realismul demersului, un preț echitabil.

 

Revenind la titlul acestui articol, pentru cei pasionați de jocurile de cuvinte, ele pot forma și o singură sintagmă, la fel cum literele pot fi grupate și diferit, rezultând un alt sens. Dar eu aș vrea să mă opresc acum doar la valențele cuvântului ”ură”. Pentru că dincolo de conotațiile negative, pe care mulți le atribuie în prezent acestei instituții, cuvântul ”ura” este folosit și pentru manifestarea bucuriei, căpătând astfel un sens total opus. Cred că nu ar fi rău să ajungem, cândva, cât mai curând, acolo, și să spunem că avem o relație de respect reciproc între ANAF și fiecare dintre noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *