Bun găsit,
Pentru ca saptamana trecuta s-a vorbit de evaziune in contextul oualor si al legumelor produse in gospodariile proprii, continuam astazi tema legata de controalele fiscale pastrand acelasi registru „gospodaresc”.
Ce inseamna de fapt un control fiscal? Este atunci cand o vaca de lapte este prinsa la pascut in curtea fiscului pentru ca poarta ramasese usor deschisa si/sau pentru ca proprietarul sau ingrijitorul nu au urmarit-o cum trebuia.
Ce ar fi bine sa se intample?
In primul rand sa se inchida poarta, adica sa se schimbe regulile care permit greselile.
In al doilea rand sa ii fie lasat proprietarului laptele necesar continuarii activitatii si din surplus sa se asigure si plata catre fisc.
Acest lucru se intampla de regula prin esalonarea datoriei.
Pe scurt, se admite esalonarea, dar aceasta sa fie facuta cu ipoteca asupra unor cladiri. Daca mai exista cladiri neipotecate catre alti creditori!
Si daca aceasta ipoteza ar fi valabila, Codul actual de procedura fiscala, pune conditia ca valoarea de garantie sa fie valoarea minima dintre valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare sau cea rezultata din grila notarilor.
Tocmai am discutat acum doua saptamani ca in grila notarilor sunt continute valorile minime consemnate pe piata in anul anterior.
Devine astfel, extrem de dificila sarcina contribuabililor, de a realiza esalonarea datoriilor si prin urmare de a-si continua activitatea.
In concluzie semnalez ca in primul rand trebuie modificat de urgenta articolul 193 din Codul de Procedura Fiscala, care sa armonizeze, prevederile din Codul Fiscal cu Cele din Codul de Procedura Fiscala si in al doilea rand sa se asigure companiilor conditii echitabile si rezonabile sa isi desfasoare activitatea, in paralel cu actiunea de recuperare a debitelor rezultate in urma contralelor ANAF.
Vă dau întalnire si săptămâna viitoare!
Explicatii suplimentare
In esenta cerinta de utilizare a ipotecilor este restrictiva pentru multe dintre companiile care nu mai detin imobile libere de sarcini la data finalizarii controlului.
Daca totusi exista asemenea cladiri, ele ar trebui luate in garantie la valoarea de piata a acestora realizata in conformitate cu standardele de evaluare in vigoare si nu tinand seama de grila notarilor.
Prevederea din Codul de procedura fiscala nu a tinut seama de faptul ca in Codul Fiscal (cu care a aparut in acelasi timp) s-a schimbat „regula” privind continutul si utilizarea „grilei notarilor” numind-o un „Studiu de piata” si precizandu-se ca va contine „valorile minime consemnate in anul anterior” (art 111 alin 6 Cod Fiscal).
In aceasta situatie este posibil ca valorile din Studiu sa fie foarte reduse (sau dificil de identificat avand in vedere ca Studiile nu contin valorile detaliate ale tuturor imobilelor) ceea ce reprezinta un inconvenient major pentru contribuabilii aflati in faza de esalonare a unei datorii.
Din aceste considerente cred ca cele doua documente (Cod Fiscal si Cod de Procedura Fiscala) ar trebui puse in acord in cel mai scurt timp.