Deși perioada de emitere a deciziilor de impunere a clădirilor a trecut de mult timp, adică la 31 martie 2018, mai apar situații în care evaluatorii primesc solicitări de rapoarte de evaluare pentru impozitare. De exemplu când:
- contribuabilii nu au declarat și supus evaluării una sau mai multe clădiri din motive obiective (plecat din țară, eroare materială, etc)
- s-a achiziționat sau recepționat o clădire după 31 martie 2018
- s-a sesizat din proprie inițiativă (de către contribuabil sau evaluatori) erori în rapoartele de evaluare (de exemplu suprafețele declarate ale clădirilor nu sunt cele reale)
- și altele
În oricare dintre situații, nu este deloc clar ce este de făcut având în vedere că:
- Standardele de evaluare prevăd că evaluarea pentru impozitare (înregistrată în baza de date BIF) se realizează până la 31 martie. Nu pot fi realizate rapoarte de evaluare după această dată și evident nu pot fi antedatate.
- Codul fiscal și normele de aplicare nu au prevederi clare cum se procedează în asemenea situații, existând chiar prevederi incomplete și pe alocuri contradictorii.
Este evident, că dacă se realizează un raport de evaluare, după data de 31 martie ca data a raportului, acesta va produce efecte începând cu anul următor. Se pune atunci întrebarea firească: Ce rost mai are un asemenea raport? Pentru că în anul 2019 va trebui ca raportul de evaluare sa aibă ca dată a evaluării 31.12.2018, și nu 31.12.2017 cum poate fi realizat in cursul anului 2018.
Pentru contribuabili este un document inutil.
Problema majoră este atunci când se constată erori neintenționate, pentru care nu există un mecanism de corecție. Dacă de exemplu, se constată că suprafața imobilului preluată din documente nu a fost cea reală, iar cea rezultată ulterior, dintr-un alt document (evaluatorul neavând responsabilitatea să măsoare clădirile, și nici competenta) este mai mare decat cea utilizata in evaluare. Si acest lucru se intampla sa zicem in luna mai 2018, cum se procedeaza?
Astăzi unele autorități locale pot considera că pentru întregul raport, sau doar pentru diferența de valori rezultata din corecția suprafețelor, trebuie aplicata o cota majorata de impozitare cu eventuale penalitati. Adică se consideră că raportul de evaluare nu a fost realizat. Cu ce este de vină contribuabilul? Care si-a facut „datoria” si a contract un expert. Pe de alta parte si expertului ar trebui sa i se dea posibilitatea sa remedieze unele „erori nefortate” (sa folosesc un termen din tenis).
În acest sens, consider că următoarea modificare a Codului Fiscal si a Codului de Procedura Fiscala, care se află în lucru, ar trebui să ofere răspuns și la aceste situații. Varietatea cazurilor în care este nevoie de evaluare pentru impozitare și „în vacanță” este ridicata, datorită cazuisticii foarte diversificate si comportamentului neuniform al autoritatilor locale, iar solutia trebuie sa provina din prevederi legale clare.
O variantă posibilă: să se permită realizarea unei regularizări între cele două termene de plată a impozitului: martie si septembrie, fara costuri suplimentare pentru contribuabil in ce priveste cotele de impozitare si alte accesorii.
Sau alte variante, care sa raspunda insa tuturor neclaritatilor actuale.