IVG – Impozitarea Venita in Graba

Impozitul pe venitul gospodariilor (IVG) este un subiect aparut recent care a generat o multitudine de reactii atat din sfera politica cat si din zona analistilor economici.

S-au lansat diverse “teorii” fiecare cu partea ei de adevar. Nu vreau sa le reiau.

Voi exprima cateva opinii si voi ridica mai multe intrebari, referitoare la acest proiect de act normativ care sustin ideea ca este un impozit venit in graba.

Sunt de acord cu ipoteza ca acest demers este venit in sprijinul autoritatilor locale. Am avut ocazia sa vad impactul puternic pe care l-au avut interventiile mediului asociativ al oraselor si cumunelor din Romania asupra modificarii unor prevederi din acte normative referitoare la autoritati locale. Un argument in plus il puteti corela si cu prezenta la cel mai inalt nivel al autoritatilor statului la Adunarea generala a Asociatiei Comunelor din Romania unde au fost prezenti Presedintii celor doua camera ale parlamentului, Primul ministru si Ministrul dezvoltarii regionale. Majoritatea dintre acestia provin din randul autoritatilor locale/judetene asa ca este de inteles atat interesul in aceasta zona cat si actiunile de sustinere a cerintelor spcifice.

Un asemenea demers il constituie Codul Fiscal al Autoritatilor Locale, un document distinct, aflat in lucru, care va disjunge actualul Cod Fiscal si va compune Codul Economic, alaturi de alte acte normative. Nu este exclus ca ideea aparitiei acestui cod local sa fi stat la baza ideii de Cod Economic.

Nu stiu insa daca acest raspuns la cerintele autoritatilor locale este si calea optima sa se rezolve solicitarile acestora. Daca una dintre cerinte este ca mai multe sume de bani sa fie alocate autoritatilor locale, nu era nevoie de un cod special si de implementarea unui aparat birocratic de calcul si urmarire a impozitelor, cat trebuia precizate sumele care sa fie directionate catre autoritatile locale.

Anyways, s-a mers pe aceasta directie si majoritatea politica aleasa democratic are legitimitatea sa isi impuna politicile si strategiile.

Ce cred eu ca este foarte important, este faptul ca trebuie urmarit rezultatul final, cel al implementarii cu succes, si nu demararea si finalizarea unor actiuni legislative care ulterior sa nu isi gaseasca rapid corespondentul practic.

Din cuprinsul draftului de act normativ mi-au atras atentia mai multe lucruri dintre care m-as opri in articolul de fata, la doar doua:

  1. Pentru calculul venitului impozabil se vor acorda deduceri, respectiv, pe baza unor documente justificative vor fi deduse de exemplu: abonamente sala fitness, abonamente la teatru, bilete la spectacole, servicii balneo-climaterice, medicamente pentru boli grave, intretinere si reparatii gospodarie etc. Am selectat doar cateva dintre cheltuieli si m-am intrebat cum vor fi ele acceptate de catre autoritatile fiscale. Vor exista plafoane maximale? Ce inseamna boli grave? Se deduc bilete la spectacole in strainatate? Dar serviciile balneo din afara tarii? Reparatiile in gospodarie ce vor contine? Cine va stabili toate aceste lucruri?
  2. Au fost introdusi “in joc” consultantii fiscali care ne vor asista pe noi contribuabilii. Vor selecta ei care sunt chitantele deductibile? Isi vor asuma responsabilitatea asupra declaratiei de impunere? La articolul 122 din draftul de act normativ se prevede: (1) Pentru fiecare gospodărie din România, consultantul fiscal va completa declaraţia de venit global în numele membrilor gospodăriei, pe baza documentelor justificative furnizate de reprezentantul gospodăriei, care răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor gospodăriei faţă de autorităţile publice până la data de 25 mai a anului fiscal următor celui în care s-au realizat veniturile. Parca se intelege ca raspunde reprezentantul gospodariei. Subiectele ridicate de aparitia “consultantilor fiscali” sunt nenumarate. In primul rand cred ca nu este corecta denumirea acestora, avand in vedere ca se suprapune peste o denumire existenta deja intr-un act normativ care reglementeaza activitatea de consultanta fiscala. Avand in vedere ca in cadrul corpului profesional astfel constituit (CCF) se afla in prezent pana la 5000 de membri si ca necesarul de consultanti va fi de peste 30.000 conform declaratiilor autoritatilor, acestia vor fi selectionati dintr-o baza mai larga decat cea prevazuta astazi in legislatia consultantilor fiscali. De aceea cred ca cele doua denumiri nu ar trebui sa se suprapuna. Sa li se spuna de exemplu “consultanti finante personale”. Initial m-am gandit ca o “pepiniera” pentru acesti consultanti ar putea-o reprezenta contabilii, dar citind mai atent cele scrise pana in prezent pe acest subiect, inclin sa cred ca acesti consultanti vor fi selectati din randul actualilor functionari din cadrul ANAF gasindu-se o formula de evitare a incompatibilitatilor.

Doar doua aspecte am retinut din cele prevazute in actul normativ si s-au ridicat foarte multe neclaritati. Daca la acest moment nu vom avea precizari fara echivoc, noul sistem va fi nefunctional din start.

Se mai ridica o intrebare. Cine verifica aceste declaratii? Se va intampla ca in cazul actualelor controale asupra PFA-urilor, cand agentii fiscali elimina diverse cheltuieli fara ca intotdeauna sa fie justificata aceasta decizie pe altceva decat opinia personala a celui care controleaza? Daca exista acest risc al reclasificarii cheltuielilor, vom plati pe langa impozitele cuvenite, si majorarile si penalitatile de intarziere. Pentru ca dupa cum se stie nici un control fiscal “ nu pleaca cu mana goala”. Daca la aceste minime intrebari nu exista un raspuns categoric atunci momentul introducerii noilor reguli trebuie regandit in consecinta. “Graba strica treaba” spune un proverb romanesc.

Un alt argument care imi sustine convingerea de introducere in graba, este o experienta recenta pe care am avut-o intr-o incapere a unei agentii de adiministrare fiscala din tara, unde intr-un spatiu foarte inghesuit existau patru birouri pline si inconjurate de hartii si dosare. Abia vedeai oamenii dintre ele. Cei de acolo isi cereau scuze ca sistemul informatic se tot blocheaza. Calculatoarele si monitoarele aratau ca cele din anii 1994-1995. In spatele acestei imagini era de fapt un sistem invechit care inca lucreaza primitiv comparativ cu posibilitatile anilor 2020. Aceasta idee a impozitului pe gospodarie este una cat se poate de moderna si care pentru a fi implementata are nevoie atat de tehnologia “primitorului” cat si “pregatirea prealabila” a contribuabililor. Niciuna dintre ele nu este pregatita pentru acest demers iar o asemenea schimbare care va avea un impact major asupra tuturor cetatenilor necesita o pregatire corespunzatoare a tuturor actorilor implicati. Altfel, este foarte posibil ca primii pasi, facuti in graba, sa nu duca la altceva decat confuzie, iritare si separare intre, stat, functionarii publici si cetateni.

Nu militez sa punem solutia in sertar. Militez insa pentru a stabili un parcurs clar de actiuni si investitii care suprapus peste o lege scrisa cu norme clare ar putea sa conduca la un demers implementat pe termen lung si nu un exercitiu care sa aiba ca orizont de timp, din nou, doar un singur ciclu electoral.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *